Astăzi am avut o vizită neobișnuită. Ușa din micuța mea garsonieră dintr-un cartier vechi din Chișinău s-a deschis aproape imediat, de parcă stăpâna casei mă aștepta de mult. Pe prag apăru o bătrână uscată, de vreo optzeci de ani, cu ochi vii și pătrunzători.
— Bună ziua, spuse un tânăr cu un zâmbet politicos.
— Să fii sănătos, băiete, încuviință bătrâna. Intră, nu sta în curent. De la asistență socială sau de unde?
— Nu, bunico. Sunt de la o firmă care se ocupă cu purificarea apei. Instalăm filtre noi. Apa de la robinet devine ca izvorul – curată, ca pe vremuri, când o puteai bea fără grijă.
— Măi să fie! Bătrâna ridică din sprâncene. Deci ești un fel de zână a apei, care o curăță? Treaba bună. Haide înăuntru.
Băiatul se șterse cu grijă de ghetele pe rogojina uzată și păși în casă.
— Pot să nu-mi dau jos pantofii? se uită el la linoleul lustruit din hol.
— Bineînțeles, nu-ți face griji, fiica mea spală podelele. E tânără, eu sunt baba cea bătrână. Nu mai am putere de curățenie.
— Lasă că sunteți voinică! Chiar aveți rumen în obraji! spuse băiatul cu politica lui mincinoasă obișnuită. Unde e bucătăria? Vreau să-ți arat „marfa cu fața.”
— A, mă măgulești, dar îmi place. N-am mai văzut-o pe mine în oglindă de zece ani – fiica le-a atârnat atât de sus că nici cocul nu-mi văd. Hai, să-ți arat țarcul tău de minuni.
Bucătăria era mică, dar îngrijită. Ceainicul strălucea, pe pervaz – câteva mușcate și un castron cu mentă. Bătrâna se așeză, iar băiatul începu să lucreze: deșurubează, înșurubează, toarnă apă în borcănașe, arătând filtrele și comentând entuziasmat diferența dintre apa „murdară” și cea „purificată”.
— Îți cumpăr filtrul, spuse brusc bătrâna. Dar mai întâi hai să ne bem ceaiul. Singură nu-mi place, n-are gust. Cu omul lângă mine, e dulce ca mierea. Cinci minute, nimic mai mult.
Băiatul se gândi, dar încuviință. Bătrâna fierbea isteață apa filtrată și pregăti ceaiul – aromat, cu note deosebite.
— Ai familie, băiete? întrebă ea, turnând în cești.
— Nu, sunt necăsătorit.
— Și bine că așa. Ești prea tânăr pentru copii. Ceaiul îți place?
— Foarte. De unde luați așa ceva? Aș vrea și eu.
— Mi-l dăruiesc zânele de ziua mea, răspunse bătrâna cu un zâmbet.
Băiatul chicoti. Se hotărî să glumească și el:
— Și
