Dans pentru Doi: O Poveste Începută cu o Criză Hipertensivă
Elena Dumitrescu ajunsese într-o mică stațiune balneoclimaterică din Moldova, sperând să se odihnească adevărat pentru prima dată după mulți ani. Fără serviciu, fără telefoane, fără griji. Dar odihna începuse cu o întorsătură neașteptată: chiar pe coridor, o femeie tânără în halat alb s-a izbit de ea, speriată și dezorientată.
— Vă roog, ajutați-mă! Unui bărbat din camera alăturată i s-a întâmplat ceva rău! Chemați un doctor!
— Sunt doctor, a reacționat Elena repede. Duceți-mă la el.
În cameră, un bărbat palid zăcea pe canapea. Elena a preluat controlul imediat: i-a măsurat tensiunea, a diagnosticat o criză hipertensivă și i-a administrat medicamentele necesare.
— E totul sub control, a spus ea când, în grabă, au apărut doctorul de gardă și o asistentă. Tensiunea a crescut, dar nimic grav. I-am dat ce era nevoie.
— Scuze, dar lucrați aici? a întrebat bărbatul, revenindu-și încet.
— Nu, sunt în concediu. Măcar așa speram, a zâmbit Elena.
Așa a cunoscut-o pe Victor Popescu — vecinul de etaj, un om elegant, cu păr cărunt la tâmple, privire inteligentă și un zâmbet trist.
### O Iubire Nerealizată și o Seară în Belvedere
Mai târziu, Elena a văzut cum, la cină, lângă Victor stătea o blondă șic în rochie strâmtă, cu o expresie plictisită pe chip. La masa alăturată, o bătrână a șoptit:
— Asta probabil i-a ochit banii, dar săracu’ n-are sănătatea bună. Se mai zice că s-a împrietenit și cu administratorul stațiunii. De aia i-a sărit tensiunea.
Elena a ascultat cu urechea. Ea știa prea bine prețul unor astfel de povești. Propriul ei soț o părăsise pentru o femeie mai tânără. Plecase după douăzeci de ani de căsnicie, în căutarea unei “a doua tinereți”, și nu s-a mai uitat niciodată înapoi.
Tristețea n-a făcut-o amară, dar a învățat-o prudență. Muncă, copii, tărie de caracter și mintea rece — asta o ajutase să supraviețuiască. Și acum, după toți anii, copiii i-au dat acest bilet de vacanță ca să trăiască puțin și pentru sine.
Elena își găsise adăpostul într-un belveder ascuns în colțul cel mai îndepărtat al parcului. Era răcoare, liniște, iar frunzele de deasupra șopteau povești. Stătea acolo cu o carte când Victor a apărut.
— Pot să mă așez? Ați găsit un colț de rai.
— Bineînțeles. Dar poate vă caută… prietena.
— Să mă caute, a făcut el cu mâna. Să-și consume energia pe altcineva.
### Dansul Care a Schimbat Totul
Discuția s-a prelungit. Victor se dovedi a fi un om sensibil, interesant, cu simț al umorului și adâncime în privire. Au vorbit până la prânz, iar seara s-au plimbat pe malul râului.
— Cum vă place dansul, Elena Dumitrescu? a întrebat el dintr-o dată.
— Îmi plăcea odinioară…
— Atunci haideți! Lângă tovarășele mele de masă, putem trece pentru tineriEi au dansat sub lumina lunii, iar pentru prima dată în mulți ani, Elena s-a simțit din nou vie.
