**PĂCAT CU NUCA, MIEZ CU GĂLEATĂ**
—Nu se poate să te mai aprinzi după pasiunile tinereții la o vârstă ca a ta! Are 46 de ani! La ce se gândește? Fata asta i-ar putea fi fiică! Ce dragoste poate fi între ei? Hm… S-a îndrăgostit ca șoarecele în cutie! Nu înțeleg și nu vreau să înțeleg! — se indigna Elena la comportamentul propriului soț.
Toată această nemulțumire o asculta cea mai bună prietenă a Elenei, Mariana.
—Nu trage concluzii pripite, Eleno. Totul o să se rezolve. Ai o familie perfectă, — o liniștea Mariana.
Deși, și Mariana, și colegii de serviciu, ba chiar și vecinii știau prea bine că liniștea familiei fericite a Elenei atârna de un fir.
Ionel (soțul Elenei) părea că și-a pierdut mințile. Nu mai era el însuși.
…Totul începuse cu un accident rutier. Tocmai acest incident se transformase mai întâi într-o amăgire trecătoare, apoi în ultima dragoste arzătoare.
Era iarnă. Polei. În fiecare dimineață, Ionel mergea la birou cu mașina. În ziua aceea conducea cu grijă, încet. S-a oprit la trecerea de pietoni.
Deodată, parcă din senin, a sărit o fată și s-a prăbușit cu tot trupul pe capota mașinii lui. Ionel nu înțelegea nimic. Pentru o clipă, i s-a părut că fata s-a aruncat intenționat sub roți. Dar nu avea timp să se gândească. A sărit imediat din mașină să o ajute.
Vătămata gemea și se văita.
Ionel a așezat-o în mașină și s-a îndreptat spre cel mai apropiat punct de traume. Fata a refuzat categoric să meargă la doctori. A spus că se simte mai bine. Dar de ceai cald n-ar refuza…
Ionel a luat-o cu el la birou.
I-a dat ceai bun și niște sandvișuri.
S-au cunoscut. Fata se numea Ancuța. Ionel a observat în sinea lui că străina era frumoasă. Drăguță, cu nasul mic și ascuns, păr buclat, serioasă pentru vârsta ei. Și mai părea și fermecătoare, ca dintr-o poveste. Simțea nevoia să se uite la ea fără întrerupere și să asculte vocea ei încântătoare. Dar Ionel și-a revenit repede. S-a scuturat din cap, ca și cum ar fi vrut să alunge farmecul, și a condus-o până la ieșire. Pierduse deja prea mult timp de lucru. I-a întins Ancuței cartea de vizită. Doar din politețe.
—Ancuța, sunați-mă dacă aveți nevoie…
Până seara, Ionel uitase de incidentul din dimineață.
După două zile, Ancuța a sunat. A cerut să se întâlnească. Avea, după spusele ei, o treabă urgentă.
Ionel, încă simțindu-se vinovat față de Ancuța, a venit la întâlnire.
„Vătămata” a deschis larg ușa micuței ei garsoniere. Ionel a intrat. Fata avea mâna dreaptă bandajată.
—Vedeți, Ionel… Voiam să atârnesc un tablou în bucătărie. Nu-mi iese. Mâna mă doare. Mă ajutați? — fata s-a strâmbă de durere.
—Desigur, vă ajut. Dați-mi un ciocan, — s-a oferit Ionel imediat.
Tabloul a fost atârnat repede pe perete. Iar pe masa din bucătărie au apărut o sticlă de vin și niște fructe.
—Trebuie să sărbătorim. De mult voiam să pun tabloul ăsta. Dar nu aveam mâna bărbatului, — a invită Ancuța oaspetele la masă.
Ionel nu a putut refuza. I-a părut rău de Ancuța. Așa fată frumoasă și singură…
Vinul a fost băut în vorbă, fructele au rămas neatinse. Nu aveau poftă de mâncare. Era doar o dorință irezistibilă — să vorbească, să vorbească, să vorbească…
Acasă, Ionel s-a întors mistuit și uluit. Era noapte. Soția și fiica dormeau liniștite. Știau că pentru Ionel munca era pe primul loc. Adesea venea acasă în zori.
Și peste șase luni, Ionel a anunțat că pleacă din familie. Soția Elena și fiica Mădălina au crezut că și-a pierdut mințile. Bineînțeles, Elena observase schimbări la soțul ei. Întâi, uitase cu totul de ziua ei. Nu se întâmplase niciodată așa. Apoi, bugetul familiei scăzuse de trei ori. În plus, Ionel venea tot mai rar acasă. Mai erau și altele…
Elena îndepărta gândurile negre. Nu voia să creadă cele mai rele. Întotdeauna râsese de zicala „bătrân în barbă, dracu-n coadă”.
Era sigură de soțul ei. Mai ales că se îngrijea cu grijă. Avea chiar și admiratori la serviciu. Dar toți loveau de zidul ei impenetrabil. Elena îl iubea doar pe soțul ei și avea încredere doar în el. Și acum, un astfel de șoc de la omul iubit!
Elena, în hysterie, s-a repezit la fiica ei, Mădălina.
—Mădălino, află de la tatăl tău toate detaliile. Cine e această despartitoare? Cât de serios e?
Iar Mădălina, pe ascuns de mamă, fusese deja în vizită la tatăl ei. Nici ei nu-i stătea în fire să afle totul despre această chestiune.
—Mamă, trebuie să-ți spun adevărul dur. Tățica e îndrăgostit. Fără îndoială. Fata asta e cu cinci ani mai mare ca mine. Are 26 de ani. Are un nume frumos — Ancuța. Știi, mi s-a părut — e foarte asemănătoare cu tine când erai tânără. Exact aceeași față, — a încheiat Mădălina.
Elena a rămas mască la aceste cuvinte și s-a făcut albă la față. Și când Mădălina i-a arătat pe telefon o poză cu rivală, Elena a cerut un calmant.
—Doamne! Nu se poate! Nu poate fi! — se văita Elena.
Mădălina nu înțelegea nimic.
…Păcatele vechi au umbra lungă. „Și acum umbra asta m-a ajuns…” — s-a gândit Elena cu amărăciune.
…Elena îl cunoscuse pe primul ei soț când avea 17După ani de durere și tăcere, Elena a luat în brațe micuții Gheorghiță și Ilenuța, șoptindu-le cu blândețe: „Voi sunteți farmecul care a readus lumina în viața noastră.”
