Soțul meu locuiește cu mama lui „bolnavă” de șase luni și nu are de gând să se întoarcă acasă: Mă acuză că nu vreau să-l înțeleg.
De șase luni, soțul meu stă la mama lui. Ea tot prefără că nu se simte bine. Mai fusese cazul să stea la ea câte trei săptămâni, dar acum deja mi se pare exagerat. Și în plus, mă acuzează că nu-l înțeleg și că n-aș face nimic să-l ajut.
––––––––––
Cum să ajut o soacră care tot se preface doar ca să ne distrugă căsnicia? Doar își leagă fiul de ea în cel mai simplu mod, prefăcându-se neputincioasă. Am trăit deja cu femeia asta. Mulțumesc, dar nu mai repet greșeala.
Mama lui a primit dur vestea că ne-am decis să ne căsătorim cu Marian. Nici măcar nu a ascuns că nu-i place ideea. Nu voia să se certe direct, pentru că dorea ca fiul ei să o creadă o mamă bună, dar de fiecare dată încerca să mă provoace și avea ceva de reproșat.
N-am picat în plasă, mai ales că nu trebuia să avem contact prea des. Aveam propriul apartament, unde ne-am mutat cu Marian. Mama lui, firește, nici de asta n-a fost mulțumită. E greu să controlezi viața fiului tău când nu mai e sub ochii tăi, la fel cum n-ai cum să-i impui norașei să-ți placă necondiționat.
Dar mama soțului meu a găsit altă metodă. Nu e singura care a încercat-o. Ideea era să pară grav bolnavă și să aibă nevoie de îngrijire continuă.
––––––––––
Marian, care niciodată nu se confruntase cu genul ăsta de manipulare din partea mamei, a devenit foarte empatic și tot sta la ea. „Bătrâna sărmană” avea atâtea dureri încât ar fi fost un adevărat caz de studiu pentru medici. Spitalele s-ar fi luptat pe ea.
Suferea de tensiune mare, tensiune mică, dureri în piept, dureri lombare, scrâșnit în genunchi și leșinuri. Dar trebuie să recunosc că mi-a luat ceva timp să-mi dau seama că de fapt se prefacea. Credeam că e din cauza stresului. Fiul ei drag s-a mutat la altă femeie, deci e normal ca organismul să reacționeze așa.
Când soacra mea s-a îmbolnăvit prima dată grav, iar soțul meu stătea deja o săptămână la ea, am luat și eu lucrurile necesare și m-am dus să-l ajut să aibă grijă de ea. Am crezut că e ceva serios. În prima zi, juca rolul perfect.
Dar după două zile, am observat că toate simptomele dispăreau când Marian pleca din casă. Soacra începea să se simtă bine și chiar devenea veselă. Dar imediat ce soțul meu apărea pe prag, ea se făcea iar bolnavă.
I-am spus observațiile mele lui Marian, dar n-a vrut să mă creadă, ceea ce nu mă surprinde. Joacă atât de bine teatrul ăsta. Dar eu nu mă mai lăsam păcălită. Am luat lucrurile și m-am întors acasă.
Soțul meu a venit după câteva zile, spunând că mama lui se simte mai bine. Se pare că soacra mea n-a putut să-și ascundă bucuria când am plecat, dar asta a fost prețul pe care l-a plătit. După câteva săptămâni, iar a început să se prefacă grav bolnavă.
Mă enerva maxim, pentru că de fiecare dată când soacra „se îmbolnăvea”, soțul meu se muta la ea pentru perioade nedeterminate. Mama lui începea să se simtă mai bine doar când sugeram să cheme un medic. Un om sănătos n-are cum să se îmbolnăvească atât de des, trebuie să fie o cauză.
Când mama lui Marian înțelegea că ar putea veni doctorul, începea să se vindece miraculos. Soțul meu, sigur că viața mamei nu mai e în pericol, se întorcea la mine.
––––––––––
Și totuși, situația asta durează de șase luni. La început, chiar a avut o justificare — a făcut o operație la picior. Acum doi ani a căzut și avea probleme cu genunchiul. Doctorul a recomandat intervenția ca să evite complicații.
Mama lui a fost operată și trebuia să stea la pat o săptămână. Soțul meu a stat lângă ea, cum se cade unui fiu devotat. Nu m-am opus, omul chiar avea nevoie de ajutor.
Dar nici după o săptămână, nici după o lună, nu s-a întors acasă. Mama a început să pretindă că încă nu e bine. Putea să meargă, dar îi povestea fiului cum a căzut când a încercat să se ridice singură cât era el la muncă.
De șase luni, soțul meu locuiește cu mama lui și crede toate poveștile. Deși niciun doctor nu a găsit nimic și toți spun că e sănătoasă, operația a fost un succes, poate umbla normal. Nu poate alerga, dar merge fără cârje. Dar ce știu doctorii ăștia?
I-am dat un ultimatum: fie se întoarce acasă pentru totdeauna, fie își ia lucrurile, pentru că voi cere divorț. Acum soțul meu mă acuză că nu-l iubesc și nu-l înțeleg. Doar nu e la o amantă să se relaxeze, e lângă mama lui, care are nevoie de ajutor.
Toate prietenele mele mă întreabă ce mai aștept, e atât de evident că ar trebui să divorțăm. Cred că și eu am realizat în sfârșit, deși până în ultimul moment am crezut că soțul meu va înțelege și va reveni la normal.
