—Știi cum se uită la tine? Cu dragoste și admirație, — spuse fiica, mulțumită de sine.
Dumitru ieși din baie, acoperindu-se doar cu un prosop. Picăturile de apă licăreau pe mușchii pieptului său. Nu era un bărbat, ci un vis. În pieptul Valeriei inima începu să bată cu putere.
Dumitru se așeză pe marginea patului și se aplecă să o sărute. Ea însă își dădu capul în spate.
— Nu, altfel nu voi mai putea pleca. E timpul să mă duc. Anișoara, probabil, e deja acasă. — Valeria se frecă de umărul lui Dumitru cu obrazul.
El oftă.
— Val, nu mai merge așa! Când îi vei spune fiicei noastre despre noi?
— Acum trei luni nici măcar nu știai că exist și trăiai perfect fericit. — Valeria se ridică și începu să se îmbrace.
— Cred că n-am trăit, ci doar am așteptat să te cunosc. Nu pot să trec nici măcar o zi fără…
— Nu-mi frânge inima. Nu mă însoți, — spuse Valeria și ieși din cameră pe nesimțite.
Mergea pe stradă, încercând să nu observe privirile trecătorilor. Îi părea că toți știu de unde vine. Bărbații se uitau cu curiozitate, femeile… cu dezaprobare.
Și nu era de mirare — totul la ea era perfect: silueta, statura, fața cu ochii expresivi și buzele pline. Părul ei negru și des se despleti din coda de pe ceafă. Dar Valeria voia să se facă nevăzută.
***
Se măritase devreme, la douăzeci de ani, din iubire mare și reciprocă. Rămase însărcinată aproape imediat. Soțul încercă să o convingă să facă avort. „E prea devreme, trebuie să ne stabilim mai întâi, mai avem timp,” spunea el. Dar Valeria nu cedă și născu o fetiță sănătoasă, sperând că, cu timpul, soțul se va schimba. Însă el nu și-a iubit niciodată fiica. Ei bine, mulți bărbați sunt indiferenți față de copii.
Într-o zi, o femeie o sună și-i spuse adresa unde soțul Valeriei petrecea serile. Ea nu alergă să verifice, ci așteptă să se întoarcă acasă și-l întrebă direct. La început, el negă tot, apoi începu să se justifice, iar în final strigă:
— O nebună oarecare ți-a spus, iar tu ai crezut? Nici tu nu ești departe de ea. Plec, și tu vei regreta…
Plecu, trântind ușa. Valeria nu mai voia să trăiască, dar fetița avea nevoie de atenție, așa că supărviețui. După două săptămâni, nu mai rezistă și se duse la adresa primită. Stătu după un copac din curte și așteptă. Nu după mult timp, trecu soțul ei cu o femeie mai tânără, ținându-se de braț. Intrară în scara blocului.
A doua zi, Valeria cerși divorțul. Știa că nu va putea ierta — nu era genul ei. Dădu fetița la grădiniță și se angajă.
Uneori, în viața ei apăreau bărbați, dar niciunul nu-i plăcea suficient cât să riște să-și lege viața de el. Abia după mulți ani, Dumitru reuși să-i cucerească inima. Frumos, înalt, la fel ca ea. Între ei izbucni o poveste turbulentă și pasională. Într-o zi, Anișoara o întrebă unde se îmbracă mama așa atent.
— La întâlnire, — răspunse Valeria, pe jumătate în glumă, pe jumătate serioasă.
— Aaa, — rosti fiica cu subînțeles.
Nu mai întrebă nimic.
La statură, Anișoara semăna cu mama, dar la față nu era la fel de frumoasă. Toți se mirau cum puteau doi părinți atât de frumoși să aibă o fiică atât de obișnuită. Dar Valeria se bucura. Frumusețea nu-ți dă pâinea pe masă, doar probleme.
Niciodată nu avuse prietene. Și nu din vina ei, ci din invidia fetelor. Se temeau să nu pară palide în comparație cu ea. Poate de aceea se măritase devreme, sperând să-și găsească în soț un prieten.
— E cam prea simplu și banal pentru tine, chiar dacă e frumos, — spusese mama ei.
***
— Anișoara, am ajuns acasă, — strigă Valeria, intrând în apartament.
— Învăț, — răspunse fiica din camera ei.
Valeria se schimbă și se duse în bucătărie. Nu după mult timp, Anișoara veni și se așeză la masă, luând o felie de pâine.
— Nu-ți strică pofta, vom cina imediat, — spuse Valeria, așezând farfuriile pe masă și instalându-se în fața fiicei. — Voiam să vorbim.
— Voiai, atunci spune, — zise Anișoara, mâncând cu poftă.
— Vine ziua mea.
— Știu, mamă.
— Voiam să invit… pe cineva cunoscut, — rosti Valeria cu greu.
— Cu care dormi? — Anișoara o privi nepăsătoare.
— Întâlnesc. Totuși, vorbești cu mama ta, — o mustră Valeria.
— Ce diferență are? La vârsta ta, întâlnirea și dormitul sunt același lucru.
— De asemenea, îl invit? Nu te deranjează? — întrebă Valeria.
— Nu-mi pasă. Dar bunica va veni? — întrebă Anișoara nepăsătoare.
Valeria respiră ușurată. La cincisprezece ani, era o vârstă dificilă. Se pare că fiica ei a luat vestea bine.
— Bunica vine duminică. Vreau să vă înțelegeți cu el.
— Lasă, mamă, poți să-l inviți, — se răsti Anișoara.
În dimineața zilei de sâmbătă, Valeria găti, dorind să-l impresioneze pe Dumitru cu abilitățile sale culinare. El veni cu un buchet uriaș de trandafiri și-i dădu un inel. Valeria rămase uluită. Presiunea lui Dumitru o năucise.
În plus, dorind să-i placă Anișoarei, el se comportă zgomotos, povestind și glumind. Fiica, dimpotrivă, rămase rezervată și serioasă. Când Dumitru plecă, Valeria strânse masa, intră în camera fiicei și încercă să o îmbrățișeze, dar Anișoara se eschivă.
— Nu ți-a plăcut? — înt— Nu, dar dacă te face fericită, continuă să-l vezi, — spuse Anișoara cu un zâmbet blând, în timp ce Valeria își dădu seama că adevărata iubire fusese mereu lângă ea, în ochii albaștri și calzi ai lui Petru.
