Vena albastră
Cât o iubea Nicu! Îi pierise mințile, stătea sub ferestrele ei nopți întregi, se bucura când apuca să zărească conturul ei. I se părea inaccesibilă și de neatins. Îl emoționa fragilitatea ei, pielea palidă și subțire, prin care se vedeau firele albăstrui ale venelor. Îi sărea inima de tandrețe și dragoste.
La balul de revelion de la școală, Nicu a invitat-o să danseze. Cristina era mai mică de statură, iar dansul cu ea era stâmpărat. Îl cuprinsese un fior rece, fruntea i se uda de transpirație, iar palmele ude pe talia ei ardeau ca focul. Nu-și putea stăpâni emoțiile și se simțea jenat, știind că ea îl simte. Când muzica s-a oprit, Nicu s-a dat puțin în spate și, în sfârșit, a putut respira.
Îl mira de ce ceilalți băieți nu erau îndrăgostiți de ea.
Lui Sandu, de exemplu, îi plăcea solidă Sveta, cu picioarele lungi și puternice. Când alerga pe teren la orele de sport, cu coada înaltă legată pe ceafă, mișcându-se ca un pendul.
Pentru Nicu, idealul frumuseții era zvelta Cristina. Era obsesia lui, farmecul care-l bântuia. Mama lui Nicu nu împărțea pasiunea fiului ei pentru fata aceea. „Drăguță, dar prea slabă”, spunea ea. I-a împărtășit tatălui ei îngrijorările.
— Trebuie să facem ceva. Să-l îndreptăm pe altă parte. Nu-i femeie pentru el. Nu știu ce-i în capul ei. Pare că nu-i de pe pământ, prea fragilă. Ce soție și gospodină să fie? Și numele ăla… nu sună românește. Convinge-l să plece la studii în alt oraș, Iași, de exemplu. Doar să se depărteze de ea.
Tatăl l-a susținut și a vorbit cu fiul său, bărbătește. I-a spus că în Iași sunt mai multe oportunități, că după o facultate prestigioasă îl așteaptă un viitor strălucit. Că sunt dispuși să-i plătească studiile dacă nu intră la buget. Și Nicu a acceptat.
Deasupra patului din cămin, a atârnat o fotografie a Cristinei, mărită de pe o poză de clasă. Dar Cristina a rămas acasă, iar Nicu era tânăr. A acumulat experiență, a avut relații, dar chipul fragil al colegiei rămânea adânc în memoria și în visele lui.
Apoi a cunoscut-o pe Mariana. Nu-l bântuia tremurul la atingerea ei, mintea îi rămânea limpede. Se înțeleg fără vorbe. Cu ea era ușor și sigur. Iar imaginea Cristinei s-a retras în fundal.
După facultate, Nicu s-a căsătorit cu Mariana și a rămas în Iași. Mama era fericită de alegerea lui. „Tot mai bine decât cu acea Cristina neînțeleasă.”
Un an mai târziu, Nicu și Mariana au avut o fetiță, Sonia. O iubea nebunește. Dacă ea strănuta, el era gata să alarmeze toți doctorii din oraș. Iar Cristina rămăsese doar un vis din adolescență.
— Tatăl tău e la spital. O să-l opereze. VinMama lui Nicu l-a sunat cu glas îngrijorat: „Vino cât mai repede, nu știm ce va fi”.
