Telefonul a sunat, trăgând-o din somn. Fostul soț. Cum uitase să-l pună pe silent la noapte? În loc de „Alo”, a oftat, ca să simtă că a trezit-o. S-a scuzat lung, vorbea monoton despre vreme, serviciu, știri de la televizor. O pregătea pentru ceva. Larisa nu l-a grăbit, nici nu i-a răspuns. Uneori dădea din cap, ca și cum ar fi putut vedea.
Și, părea că chiar vede. Cincisprezece ani de căsnicie oferă acces la abilități supranaturale. S-a dus în bucătărie în chiloți, a pus telefonul pe difuzor, l-a lăsat pe masă și a deschis frigiderul. Rafturile goale și murdare păreau ofensate. Pe ușă stătea o sticlă de vin, lângă ea o bucată de brânză din magazin în ambalaj triunghiular.
— Ce mai face Anișoara?
La numele fiicei, a trebuit să reacționeze:
— Ți-a dat block sau ce?
— Am vorbit joi, s-a grăbit el. A zis că e bine. „Înflorește și miroase”, a râs. Apoi mi-a spus că pleci o săptămână în concediu. Te-ai îmbogățit, mămică? Unde, la mare? Și elevii tăi? I-ai lăsat în vacanță?
A luat o înghițitură direct din gâtul sticlei, a apăsat telefonul de ureche ca microfonul sensibil să nu-i audă mâna tremurând când sticla lovea paharul. A mai băut, s-a strâns în sine și a zâmbit jucăuș:
— M-am săturat. Am dreptul la o săptămână sub palmieri, lângă mare. Mai am timp, o lună. Invidios?
— Desigur… că nu. Fostul s-a lansat în vechiul joc.
— Îți aduc… nimic, a spus Larisa relaxată. Deci ce voiai?
— Mi-e rușine să cer, dar am cheltuit peste limită. Împrumuți o sută de euro până la sfârșitul lunii? Cheltuieli neprevăzute…
— Mmm… a tăiat o felie de brânză și a pus-o pe limbă ca pe o bomboană. Ce cheltuieli, dă-mi voie să întreb.
— M-am întâlnit cu o femeie. Bună femeie. Foarte bună.
O gelozie absurdă i-a strâns gâtul:
— Cere-i ei atunci! În minte i-a apărut imaginea: fostul soț, acum douăzeci de ani, înalt și slab, cu breton lung după moda vremii, despicându-i fața în două. Zâmbetul lui strâmb, colțul ascuțit al dinților, iar lângă el nu ea, ci o femeie străină în minijupă și cu ruj roșu.
— Lăli, ce s-a întâmplat? vocea i s-a schimbat, devenind familiară, afectuoasă. De emoție, i s-a încleștat gâtlejul, ochii i-au început să furnice, era cât pe ce să plângă.
— Nimic. N-am dormit bine. Scuze. Îți trimit acum. Să ai o zi bună.
Cât apăsa pe ecranul aplicației bancare, a primit un mesaj de la Cristian:
— Bună dimineața, dragă! E o zi minunată. Vrei un picnic lângă lac? Pot veni după tine la 15:00.
— Și tu la fel! Dați-vă dracului toți! Furia i-a stârnit lacrimi prostești. În sfârșit, a turnat vin în pahar, a băut, a mestecat brânza. S-a uitat în oglinda din hol, a trecut mâna pApoi și-a pus mâna pe bărbie, simțind cusătura abia vindecată sub degete, și a oftat adânc, șoptind doar pentru ea: “Așa e viața.”
