O clipă… Un zgomot asurzitor… Întuneric… Întuneric…
În cele din urmă, întunericul a început să se risipească. Un glas i-a răsunat în urechi:
*Vioră Vladimirovna, eu sunt salvatorul, ceva a explodat acolo.*
Prin durere, a simțit atingerea unei mâini pe gât. A încercat să deschidă pleoapele, cu greu. În fața ochilor i-a apărut un pandantiv sub formă de dreptunghi, gravat cu semnele zodiacale… Ochii unei femei în halat alb…
*La sala de operații!* a răsunat o voce aproape.
Părinții s-au întors de la muncă. Mama s-a repezit direct în bucătărie, aruncând o privire în camera unde fiul lor, Radu, își făcea tema. Tătăl, Ion, a intrat și a observat imediat că băiatul nu era prea încântat.
*Radu, ce s-a întâmplat?* l-a mângâiat pe cap tatăl.
*Nimic,* a murmurat băiatul, elev în clasa a patra.
*Hai, spune!*
*E aproape 8 Martie. Profesoara ne-a ținut astăzi după orar și ne-a spus să pregătim cadouri pentru fete.*
*Și care e problema?* a zâmbit tatăl.
*Suntem la fel de mulți băieți cât și fete. Și ea a repartizat cine cui dă cadou,* a oftat Radu. *Mie mi-a căzut una urâtă, Viorica Eremia.*
*Toate fetele vor un cadou de 8 Martie, și cele urâte la fel,* a vorbit tatăl serios, tratându-l ca pe un adult. *Cum a repartizat? După alfabet?*
*Nu, după zodii.*
*Cum adică?* Ion n-a putut să nu râdă.
*După compatibilitate. Viorica e Fecioară, iar Fecioarelor le potrivesc Taurii. Iar eu sunt Taur.*
*Păi e bine, dacă vă potriviți! Mai crești, poate te vei îndrăgosti.*
Tatăl a izbucnit în râs. Mama a intrat în grabă în cameră:
*Ce se întâmplă aici?*
*Lenuțo, du-te în bucătărie,* fața tatălui a devenit serioasă. *Avem o discuție importantă.*
Când mama a ieșit, Radu a întrebat cu glas trist:
*Tată, ce să fac acum?*
*Să pregătești cadoul!*
*Ce fel?*
*Mâine la muncă îți voi face cadou iubitei tale.*
*Tată, ce poți tu să faci? Lucrezi la fabrică.*
*Da! Dar lucrez în secția de galvanizare. Și tot felul de acoperiri metalice se fac acolo.*
*Tată, nu înțeleg.*
*Mâine vei vedea singur!*
***
A doua zi, tatăl a adus un pandantiv de aur pe un lanț subțire, sub formă de dreptunghi. Pe o parte erau gravate două semne zodiacale Taurul și Fecioara iar pe cealaltă era scris cu litere mici, dar frumoase:
*Colegei mele Viorica, cu prilejul zilei de 8 Martie! Radu.*
Cât de frumos arăta! Și când mama l-a împachetat într-un mic pachet în folie, a arătat și mai minunat.
***
Și a venit 7 Martie. Profesoara nu a ținut lecții. Mai întâi, elevii i-au oferit cadoul. Ea s-a mulțumit mult. Apoi a anunțat că băieții vor oferi cadouri fetelor.
Ce haos a urmat! Toți băieții s-au repezit la aleasele lor. Radu s-a apropiat și el de Viorica Eremia și a spus, așa cum îl învățase tatăl:
*Viorica, te felicit cu prilejul zilei de 8 Martie! Poate într-o zi, destinul va uni Taurul cu Fecioara.*
După ce a rostit fraza învățată, Radu s-a întors la locul lui și, desigur, n-a observat cum i-a bătut inima acelei fete pe care o considera urâtă.
Curând, părinții Vioricăi s-au mutat în alt cartier, iar ea a început să meargă la altă școală din clasa a cincea.
***
Radu a deschis ochii. Tavanul alb al sălii de spital. A încercat să miște mâinile și picioarele. Doar mâna stângă i-a răspuns.
*Unde sunt?* a întrebat în gol.
S-a auzit un tropăit, iar un bolnav cu cârje s-a apropiat de pat, l-a privit atent și a întrebat:
*Te-ai trezit? Ești la secția de chirurgie.*
*Am mâinile, picioarele întregi?* a șoptit Radu.
*Pare că da,* i-a spus bucuros. *Dar ești bandajat de la cap până în picioare.*
*E bine că sunt toate.*
Atunci a venit o asistentă și l-a întrebat blând:
*Cum te simți?*
*Ce mi s-a întâmplat?* a răspuns Radu cu o întrebare.
*Viața ta nu e în pericol. Mâinile și picioarele îți vor funcționa. Dar vei rămâne cu multe cicatrici.* I-a întins telefonul. *Mama ta a cerut să o suni când te trezești.*
*Fiule,* glasul mamei a tremurat.
*Mamă, sunt bine,* a spus el cât mai voios. *Au zis că doar niște cicatrici mici vor rămâne. Mă vor externa curând.*
*Nu mi-au dat voie să rămân peste noapte. Vin imediat.*
*Mamă, nu te neliniști!*
A pus telefonul lângă el și a încercat să zâmbească asistentei:
*Mulțumesc!*
*Nu te vor externa prea curând,* a răspuns ea. *Cel puțin trei săptămâni stai.*
*Ce s-a întâmplat cu tine?* a întrebat vecinul de sală când asistenta a plecat.
*Sunt salvator. La fabrică au început să explodeze butelii cu oxigen. Am fost chemați. Am ajuns înaintea pompierilor. Era o încăpere uriașă, cu trei răniți. I-am scos pe ei… Eu eram ultimul… Când eram aproape de ușă, o altă butelie a explodat… Nu mai știu nimic după.*
*Te-ai chinuit destul.*
*Radu Popescu,* a strigat asistenta. *Ai o vizită de la colegii tăi.*
*Salut, Radu! Ce mai faci?*
*Mâinile, picioarele sunt întregi!* a răspuns el voios. *Dar acum pot






