O dată mi-a căzut în mână una urâtă
O scânteie Un zgomot asurzitor Întuneric Întuneric În cele din urmă, negura începu să se risipească. Auzi o voce:
Viorica Vladimirovna, sunt salvatorii, ceva a explodat acolo.
Prin durere, simți atingerea unei mâini pe gât. Încercă să deschidă ochii, cu greu. În fața lui, un pandantiv sub formă de dreptunghi, gravat cu semne zodiacale Ochii unei femei în halat alb
În sala de operații! răsună o voce chiar lângă el.
Părinții se întorseseră de la muncă. Mama se repezi în bucătărie, aruncând o privire în camera unde fiul făcea temele. Dumitru, intrând, observă imediat că băiatul nu era prea vesel.
Andrei, ce s-a întâmplat? tatăl îi mângâie capul.
Nimic, mormăi băiatul, elev în clasa a patra.
Hai, spune!
Vine 8 Martie. Profesoara ne-a ținut astăzi și ne-a spus că trebuie să le pregătim cadou fetelor.
Și care e problema? zâmbi tatăl.
Sunt tot atâția băieți câte fete. Și ne-a împerecheat, să știm cine cui dă cadou, suspină greu. Și mie mi-a căzut una urâtă, Viorica Eremia.
Toate fetele vor un cadou de 8 Martie, și cele urâte la fel, vorbi tatăl cu el ca cu un adult. Cum v-a împerecheat? După alfabet?
Nu, după zodii.
Cum adică? Dumitru nu putu să-și înăbușe zâmbetul.
După compatibilitate. Viorica e Fecioară, și Fecioarei îi vine cel mai bine cu Taur. Și eu sunt Taur.
Păi e bine, dacă sunteți compatibili! Poate cândva, când vei crește, te vei îndrăgosti de ea.
Tatăl izbucni în râs. Mama intră în grabă în cameră:
Ce se întâmplă aici?
Lenuțo, du-te în bucătărie, fața tatălui deveni serioasă. Avem un discurs serios cu fiul.
Când mama ieși, Andrei întrebă cu glas trist:
Tati, ce să fac acum?
Să pregătești cadoul!
Ce fel?
Mâine la muncă voi face eu cadoul alesitei tale.
Tati, ce cadou poți face tu? Lucrezi la fabrică.
Da! Dar lucrez în galvanizare. Și acolo se fac tot felul de acoperiri metalice.
Tati, nu înțeleg.
Mâine vei vedea!
***
A doua zi, tatăl aduse un pandantiv pe lanț, sub formă de dreptunghi, care părea auriu. Pe o parte erau gravate două zodii, Taur și Fecioară, iar pe cealaltă, micuț, dar frumos scris:
«Colegei mele Viorica, de 8 Martie! Andrei.»
Oh, cum strălucea pandantivul acela! Și când mama îl împachetă într-un punguță de celofan, părea cu adevărat uimitor.
***
Și așa, în 7 Martie, profesoara nu mai ținu ore. Mai întâi, elevii îi dădură cadoul ei. Ea le mulțumi lung. Apoi anunță că băieții trebuie să le ofere fetelor cadourile.
Ce haos urmă! Toți se repeziră la perechile lor. Andrei se apropie de Viorica Eremia și rosti, așa cum îl învățase tatăl:
Viorica, te felicit cu prilejul zilei de 8 Martie! Poate într-o bună zi, soarta va uni Taurul cu Fecioara.
După ce rosti fraza învățată, Andrei se întoarse la locul său și, bineînțeles, nu observă cum inima acelei fete, care lui i se părea urâtă, începu să bată nebunește.
Nu după mult timp, părinții Vioricai s-au mutat în alt cartier, iar ea, începând cu clasa a cincea, a mers la altă școală.
***
Andrei deschise ochii. Tavanul alb al sălii de spital. Încercă să miște mâinile și picioarele. Se mișca doar mâna stângă.
Unde sunt? întrebă în neștire.
Se auzi un trosnet, și un alt bolnav, cu cârje, se apropie de pat, îl privi atent și întrebă:
Te-ai trezit? Ești la secția de chirurgie urgentă.
Am mâinile, picioarele întregi? întrebă Andrei cu glas stins.
Se pare că da, îi spuse bucuria. Doar că ești bandajat cap-coadă.
E bine, dacă sunt toate acolo.
Atunci veni o asistentă și-l întrebă cu grija ei:
Cum te simți?
Ce mi s-a întâmplat? răspunse el cu altă întrebare.
Viața ta nu e în pericol. Mâinile, picioarele îți vor funcționa. Doar că vei rămâne cu multe cicatrici, îi întinse telefonul pornit. Mama ta a rugat să te sun când te trezești.
Fiule, răsună glasul mamei, înecat în lacrimi.
Mamă, sunt bine, vorbi cât putu de voios. Mi-au spus că vor rămâne doar niște mici cicatrici. Mă vor externa curând.
Nu mi s-a permis să rămân la tine peste noapte. Fiule, vin imediat.
Mamă, nu te supăra prea tare!
Puse telefonul lângă el, încercă să-i zâmbească asistentei:
Mulțumesc!
Nu te vor externa prea curând, zâmbi ea. Vei sta aici cel puțin trei săptămâni.
Ce s-a întâmplat cu tine? întrebă vecinul de pat când asistenta plecă.
Sunt salvator. La fabrică au început să explodeze butelii cu oxigen, își aminti Andrei. Au chemat echipa noastră. Am ajuns înaintea pompierilor. Atelierul era imens, trei răniți înăuntru. Am început să-i evacuăm Eu eram ultimul Când eram aproape de ușă, a explodat altă butelie De acolo nu mai țin minte.
Ai pățit-o rău.
Andrei Ciobanu, răsună vocea asistentei. Ai vizită, un coleg de la serviciu.
Salut, Andrei! Ce mai faci?
Mâinile, picioarele-s întregi! răspunse el voios. Dar momentan te poți saluta doar cu stânga!
Lasă prostiile!
Ce s-a întâmplat mai departe?
Ieșeam deja când a
