“Mi-ai dat apartamentul ăsta, dar acum îmi spui că nu e al meu? Mama și toată familia se opun să o dau afară pe verișoara mea însărcinată!”
“Dar tu mi l-ai dat!”
“Nu înțelegi? E vorba de familie! Cum poți să-ți tratezi propria nepoată așa? E însărcinată, nu are unde să meargă!”
Ioana strânse telefonul în bucătărie. Voica mamei ei, amestecată între rugăminte și acuze, răsuna în receptor. Tipic pentru mama ei: chiar și când cerea un favor, o făcea cu o urmă de vinovăție.
“Mamă, vreau să ajut, dar…” Ezită, căutând cuvintele potrivite. “Andreea stă la mine de opt luni. Opt! Îți amintești când mătușa Elena zicea că vor fi ‘două săptămâni, până își găsește de lucru’?”
“Și ce dacă? Piața muncii e grea acum…”
“Nici măcar nu caută!” Un val de iritare o cuprinse pe Ioana. “Ieri și-a petrecut ziua în baie făcând măști de păr. Apoi a stat să se uite la seriale. Și după aia…”
“Ioana, e însărcinată…”
“A aflat acum o lună! Și înainte de asta ce făcea?”
Tăcerea se lăsă grea. Ioana auzi suspinul teatral al mamei, acela care însemna: Ce fată rece, te-am crescut prost.
“Mamă, e apartamentul meu. Ați cumpărat partea mătușii Elena pentru mine, nu?”
“Tehnic…” Vocea se făcu mai rece. “…aparține familiei. Noți doar îți permitem să locuiești acolo.”
Ioana închise ochii. Iarăși aceeași poveste.
“Credeam că e un cadou. Pentru diploma mea.”
“Bineînțeles! Dar în familie, trebuie să…”
“Trebuie să ce?” o întrerupse ea. “Să suport că Andreea îmi mănâncă proviziile, îmi folosește produsele și își aduce prietenul când nu sunt acasă? Pe același care a lăsat-o însărcinată, apropo.”
“Ioana!” Tonul se înăspri. “Mătușa Elena a făcut atât de mult pentru noi! Când tata era bolnav, cine ne-a ajutat? Cine te ținea când eu lucram zi și noapte?”
Ea oftă. Povestea asta o știa pe de rost. Datoria eternă față de mătușa Elena.
“Îi sunt recunoscătoare, dar asta nu înseamnă că trebuie să…”
“M-a sunat ieri,” o întrerupse mama. “Plângând. Zice că o hărțuiești pe Andreea pentru fleacuri.”
Ioana rânji.
“Fleacuri? Mi-a luat puloverul nou fără să întrebe și l-a pătat cu suc! Și a avut tupeul să zică: «Nu mă superi pe mine, suntem familie.» Nici măcar nu s-a scuzat!”
“Doamne, e doar o haină…”
“Nu e vorba de pulover!” Gâtul i se strânse. “E vorba de respect. De limite. Să te întorci acasă și să te simți ca un străin.”
Tăcere din nou. Apoi mama șopti, convingătoare:
“Bunica ta ar fi fost atât de dezamăgită. Pentru ea, familia era…”
“Nu,” o întrerupse Ioana. “Nu o aduce în discuție la fiecare ceartă.”
“Dar e adevărat! Apartamentul ăsta vine din moștenirea ei. Voia ca…”
“Ce? Să o adăpostesc pe Andreea toată viața? Să îi suport capriciile? Că…”
Telefonul vibra. Mătușa Elena. Bineînțeles.
“Mamă, e mătușa. Fără îndoială să-mi spună ce verișoară rea sunt.”
“Răspunde-i. Fii rezonabilă.”
“Bine,” oftă ea. “Te sun mai târziu.”
Trecând apelul, se pregăti sufletește pentru reproșuri.
“Alo, mătușă?”
“Dragă!” O voce exagerat de dulce. “Ce mai faci, raza mea de soare?”
“Raza de soare.” Ioana se crispa. Acest poreclă nu prevestea nimic bun.
“Mai mergem.”
“Andreea mi-a povestit despre… neînțelegerile dintre voi?”
Ea ridică ochii în tavan. “Neînțelegeri.” Desigur.
“Mătușă, ai zis două săptămâni. O lună maxim.”
“Numărați ca un notar!” Un râs forțat. “Familia nu face așa ceva.”
“Și ce face familia?” Mânia ei creștea. “Să-mi fure lucrurile? Să-și aducă prieteni când nu sunt acasă?”
“Hai, Andreea e doar sociabilă, ea…”
“E obișnuită să i se rezolve totul. Părinții mei au cumpărat partea ta. A fost un cadou pentru mine.”
“Nu chiar,” tonul se răci. “E moștenire familială. Mama ta și cu mine am convenit…”
“Ca tu să-ți vinzi partea părinților mei. La prețul pieței.”
“Banii, mereu banii!” Note isterice. “Și copilul Andreei? La ce te gândești? Unde va merge?”
“Are un prieten. Tatăl copilului, apropo.”
“Un iresponsabil! A plecat din Chișinău când a aflat de sarcină.”
“Mă întreb de ce,” gândi ea, apoi spuse:
“Aveți un apartament cu trei camere, tu și unchiul Dan. De*Rămasă singură în bucătăria luminată de soarele de amiază, Ioana răsuflă adânc, simțind pentru prima oară cât de ușor poate fi să spui “nu” și să-ți alegi propria poveste.*.
