Este datoria ta să plătești pentru mine, pentru că și tatăl meu a făcut la fel. Am tot dreptul să cer asta!
Ilinca, nevoind să mai amâna, hotărî să cumpere șosete. Mi se fac necesare, îi spuse.
Vei cheltui toți banii pe care îi primești de la tatăl meu, care sunt destinaţi mie? întrebă fiul, cu glas aspru.
Mama, Ioana, nu voia să răspundă sincer la întrebarea fiului său adolescent. Tatăl lui, Mihai, mai curând venise să trimită pensia alimentară pe contul fostei sale soţii. El o îndemna pe acesta să îi cumpere copilului hainele necesare, căci purta de ani de zile hainele vechi.
Ce vrei să spui prin asta? întrebă Ioana, crezând că a auzit greșit. De ce folosești întreaga pensie pe care o primesc de la tatăl tău doar pentru lucruri de care ai nevoie?
Când auzise asta, mama începu să plângă, iar apoi, cu voce tremurată, pune şosetele înapoi pe raft.
E un pulover bun, îşi spuse Alexandru, intrând în cabina de probă și lăsânduse încercat.
Alexandru hotărî să ia câteva pulovere să vadă care îi vine cel mai bine.
Ioana verifică prețul puloverului și descoperi că era de 250 de lei. Apoi adună toate sumele și realiză că pensia alimentară nu acoperea costurile; trebuia să suplimenteze banii.
Pentru mine e o nebunie! exclama fiul, scoțând puloverul din cabina și aruncândul în coșul cu alte articole.
Casiera din Mallul Bălţi împachetă cumpărăturile.
Totalul este 2600 de lei, spuse ea.
Am doar 2000 de lei în buzunar, protestă Ioana. Lasă câteva lucruri pe care nu leți mai trebuie acum.
Fiul refuză să lase ceva pe dinafară și spune:
Nu voi renunța la nimic, așa că plătește și cu banii tăi. Nu doar tatăl meu trebuie să mă sprijine; legea îmi garantează acest drept.
Bine, răspunse Ilinca, scoțând portofelul, scoțând banii și așezândui pe tejghea. E banii pentru o lună. Fă ce vrei. Plătește-ți hainele, dar nu uita să-ți asiguri și mâncarea. Nu îţi voi da altă sumă. La revedere! spuse ea cu o privire serioasă și părăsi magazinul.
Seara, Alexandru se întorsese acasă cu mai multe saci plini de achiziții de la brandurile de lux.
Am reușit să iau pantofi, sunt foarte eleganţi. Mai avem ceva de mâncare în frigider?
Acum ai pantofi de piele, nu-i așa? Cred că ar trebui să găteşti ceva.
Mama îl privi, neîncrezătoare.
Credeai că glumeam?
Mai bine îl sun pe tatăl meu, pentru că nu ai înțeles nimic.
Să ai noroc, dragă, răspunse Ioana zâmbind slab.
Alexandru, cu voce tremurândă, suna pe tatăl său:
Tată, pot să stau la tine o lună? Ce sa întâmplat că ai plecat în vacanță? Poţi să-mi trimiţi ceva bani? Nu am bani Ok, ne auzim mai târziu.
După apel, tatăl, Mihui, sună la fosta soţie.
Ce sa întâmplat între voi?
Fosta soţie îi explică situaţia: fiul lor crede că îi aparţine totul şi că trebuie să fie susţinut la orice preţ.
Are curaj, dar e mai bine să-l hrănim, altfel va muri de foame, și poţi lua banii din pensie, iar dacă rămâne ceva, să-i dai lui.
Trei ore mai târziu, internetul din casă se întrerupse. Alexandru, exasperat, se întoarse spre mamă.
De ce să plătesc eu internetul acum? Se pare că devii arogant, exact cum a spus tatăl tău.
Începând de luna viitoare, mă mut la tatăl meu.
Crezi că vei fi bine întro familie cu trei copii?
Promit că voi locui cu el.
Înţelegi că luna viitoare nu vei primi pensie, pentru că tatal mia zis să te hrănesc, iar banii pe care îi voi da eu îi voi deduce din pensia ta.
Întro discuție aprinsă, mama îi dezvăluie cât cheltuie lunar pentru întreaga gospodărie, mult peste pensia primită. Alexandru realizează că a fost nedrept cu mama și cu tatăl, se cere iertare și, în vacanţă, acceptă un job parttime pentru a-i ajuta pe părinţi cu micile cheltuieli.
Scena se închide cu o lumină slabă în camera, Alex, cu ochii umezi, strângând mâna mamei, iar în fundal se auzeşte vântul ce adie peste străzile lui Chișinău, semn al speranţei noi.
