E de prisos să spun, dar toate acestea au fost din vina mea! soră-sa prietenului meu plângea cu lacrimi amare. Nici în gând nu mi-a trecut vreodată că se poate ajunge aici! Acum nu mai știu cum să merg mai departe. Nici măcar nu am idee cu ce să încep, ca să nu mă fac de rușine în fața lumii.
Sora prietenului meu s-a măritat cu câțiva ani în urmă.
După nuntă, s-a hotărât ca proaspății însurăței să rămână la mama soțului. Părinții lui aveau un apartament mare, cu trei camere, și un singur fiu.
Îmi păstrez o cameră, restul e la voi! a zis soacra. Suntem oameni de omenie, cred că vom conviețui frumos împreună.
Oricând putem să ne mutăm la casa noastră! i-a spus apoi bărbatul soției. Nu-i nimic rău dacă încercăm să trăim cu mama sub același acoperiș. Dacă nu ne înțelegem, putem oricând să închiriem ceva…
Așa și-au făcut. Numai că traiul împreună s-a dovedit a fi mai greu decât s-ar fi așteptat cineva. Atât nora, cât și soacra s-au străduit, însă cu fiecare zi era tot mai greu. Neînțelegerile mocneau și izbucneau din când în când, certurile devenind tot mai dese.
Ai zis că dacă nu ne adaptăm, plecăm! i-a zis într-o zi soția, cu lacrimi pe obraz.
Ei, nu e cazul încă! zâmbea soacra, cu superioritate. Astea-s lucruri mărunte, pentru atâta lucru nu se face bagajul ca să plecăm.
Fix la un an după nuntă, tânăra a rămas însărcinată și a adus pe lume un băiețel sănătos.
Nașterea nepotului a venit într-o perioadă când soacra a rămas fără loc de muncă și nu mai găsea altceva, întreprinderile nu voiau femei în prag de pensie. Așa că nora și soacra au rămas tot timpul față în față, niciuna neavând unde ieși. Starea de spirit în casă s-a înrăutățit de la o zi la alta.
Soțul nu făcea altceva decât să ridice din umeri și să asculte nemulțumirile lor, fiindcă el era singurul aducător de venituri în acea perioadă.
Acum, nu putem s-o lăsăm pe mama de capul ei, n-are bănuți să se întrețină. Nici eu nu pot s-o dau la o parte, dar nici să plătesc chirie pentru noi și să o ajut și pe ea. Când își va găsi ceva de muncă, ne vom muta!
Însă răbdarea fetei s-a terminat. Și-a adunat lucrurile ei și ale băiatului, și a plecat la mama ei. I-a spus soțului, când a plecat, că nu va mai călca în casa soacrei, dacă îi e dragă familia să găsească o soluție.
Era sigură că bărbatului îi pasă și că va face totul să o întoarcă. Dar s-a înşelat amarnic.
Au trecut mai bine de trei luni de când fata s-a mutat la mama ei, și bărbatul nici nu a încercat să o readucă acasă. El a rămas cu mama lui, vorbea cu soția și copilul doar pe video după muncă, iar la sfârșit de săptămână venea în vizită la socri.
Acum are și atenția, și grija a două femei, în plus mama chiar are grijă de el, iar de copil nu trebuie prea mult să se ocupe. Deci, el este cel care a ieșit în câștig! Iar soacra probabil trăiește la fel de bine, căci n-a pierdut mare lucru!
Fata însă nu era deloc fericită de această situație. Își iubea bărbatul, deși știa bine că nu se poartă cum trebuie.
Ce-ai sperat când ai plecat de acasă? o întreba el, Poți să te întorci, dacă vrei.
Cel mai probabil, fata nu are de gând să-și lase mama și să se ducă să închirieze o casă. În concediu de creștere, fără un venit constant, nici nu își permite.
Să fie acesta sfârșitul familiei?
Oare mai are ea vreo șansă să revină în casa soacrei și să poată ieși cu fruntea sus din toată povestea asta?






