Nu mai are rost să spun, totul este vina mea! soră-mea plângea în hohote. Nici prin cap nu mi-ar fi trecut că poate ajunge așa departe! Și acum, nu știu ce să mă fac, nu știu cum să trec peste asta fără să-mi pierd respectul de sine.
Soră-mea s-a măritat acum câțiva ani.
După nuntă, s-a hotărât ca cei doi tineri să locuiască la mama soțului. Părinții lui au un apartament mare cu trei camere în Chișinău și au doar un băiat.
Eu îmi păstrez o cameră, restul e al vostru! a spus soacra. Suntem oameni educați, cred că ne putem înțelege, nu?
Dacă nu ne va fi bine, putem oricând să ne mutăm! i-a promis soțul. Nu văd nimic rău în a încerca să trăiesc sub același acoperiș cu mama mea. Dacă nu ne potrivim, închiriem ceva și gata…
Nici n-a trecut mult și s-au convins cât de greu era, de fapt, să locuiască împreună. Amândouă, și nora, și soacra, încercau, dar tensiunea creștea cu fiecare zi. Supărarea se aduna încet și, din când în când, izbucneau certuri ce deveneau tot mai dese.
Ai zis că dacă nu ne supăram, plecăm! plângea soția, cu ochii roșii.
Ei, dar am zis noi să plecăm pentru nimicuri? soacra zâmbea amar. Pentru fleacuri, n-are rost să-ți iei lumea în cap!
După un an de la nuntă, fata a rămas însărcinată și a dat naștere unui băiețel sănătos.
Nașterea nepotului a coincis cu momentul când soacra și-a pierdut serviciul de la o bancă din oraș și, fiind aproape de pensie, nu reușea să găsească altul. Așa că nora și soacra stăteau nas în nas toată ziua, niciuna nu mai ieșea pe nicăieri. Atmosfera din casă se strica pe zi ce trecea.
Soțul ridica neputincios din umeri, ascultând certurile, el fiind singurul care aducea bani în casă.
Acum nu putem s-o lăsăm pe mama singură, n-are bani din ce trăi. Nici să-i întorc spatele nu pot, nici să plătesc chirie și să o ajut pe ea. Când își găsește de lucru, ne mutăm!
Dar răbdarea fetei ajunsese la limită. Și-a adunat lucrurile, pe ale copilului și s-a dus la mama ei la Bălți. Plecând, i-a spus bărbatului că nu vrea să mai calce vreodată în casa soacrei. Dacă îi ţine la inimă familia, să-și facă ordine.
Era convinsă că el ține la ea și va face totul s-o aducă înapoi. Dar s-a înșelat amarnic.
S-au scurs peste trei luni de când fata locuiește cu fiul la mama ei, iar bărbatul nici nu a încercat s-o împace. Trăiește liniștit cu maică-sa, vorbește cu nevasta și copilul pe video seara după serviciu, și duminica trece pe la ei la Bălți.
El primește toată atenţia și grija de la două femei, are parte de iubirea fiului, lăsat de mama supărată, dar nici nu trebuie să-l îngrijească peste zi. Soțul pare să fie cel câștigat! Iar soacra duce, probabil, o viață bună nu a pierdut, de fapt, nimic!
Iar tânăra nu găsește bucurie în această stare de fapt. Își iubește mult soțul, deși știe că nu se poartă așa cum ar trebui.
Dar ce-ai vrut să se întâmple, după ce ai plecat? întreabă el, Te poți întoarce dacă vrei.
Probabil că soția nici nu se gândește să-și lase mama și să închirieze o locuință. Fata, aflată în concediul de creștere a copilului, nici nu are cum.
Asta să fie oare sfârșitul familiei?
Există vreo umbră de șansă ca ea să revină la casa soacrei și să iasă cu demnitate din situația asta?






