De aproape un an, fiul meu locuia cu Cătălina, dar nu știam nimic despre părinții ei. Mi s-a părut ciudat, așa că am decis să aflu adevărul Am încercat mereu să-mi cresc fiul cu respect față de femei – de la bunica lui, la mama lui, la soția și fiica lui. Consider că aceasta este cea mai importantă calitate a unui bărbat: respectul pentru femei. Eu și soțul meu i-am oferit o educație aleasă și tot ce avea nevoie ca să pornească în viață cu încredere. Nu am vrut să-l ajutăm cu altceva, dar, totuși, i-am cumpărat un apartament cu două camere. Deși muncea și se întreținea singur, nu avea destui bani pentru o locuință proprie. Nu i-am spus imediat de apartament, nici măcar nu știa că l-am cumpărat. Și de ce? Fiul nostru locuia deja cu o fată – iată de ce. De aproape un an, trăia cu Cătălina, dar noi nu cunoșteam familia ei, ceea ce mi s-a părut suspect. Mai târziu am aflat că mama Cătălinei fusese vecină cu o prietenă de-ale mele, care mi-a dat detalii ce m-au pus pe gânduri. Se pare că mama ei și-a dat afară soțul din casă când acesta a început să câștige mai puțin, dar nebunia a început abia după asta… Femeia a început o relație cu un bărbat însurat, dar cu bani. Bunica Cătălinei, precum fiica ei, a avut și ea o poveste de dragoste cu un bărbat căsătorit. Mai mult, le obliga pe propria fiică și pe nepoată să meargă la casa de la țară a respectivului pentru a le ajuta la gospodărie. Așa se face că fiul meu ajunsese să aibă mai multe conflicte cu viitoarea lui soacră. Dar ce mă îngrijora cel mai mult era că mama și bunica o întorceau pe Cătălina împotriva tatălui ei. Fata ținea vizibil la tată, însă aceste două femei îi puneau în pericol relația. Și, ca și cum nu era de-ajuns, Cătălina s-a hotărât să renunțe la facultate. Crede că bărbatul trebuie să întrețină familia. Și eu cred la fel și mi-am crescut fiul în acest spirit, dar Doamne ferește să apară vreo problemă în viața lor. Cine îi garantează siguranța fiului meu? Cum îl va ajuta soția, dacă va fi nevoie vreodată? Apropo, mi-am trecut apartamentul pe numele meu, pentru că știu că am crescut un băiat bun la suflet, cum se zice. Da, tot ce e cumpărat înainte de căsătorie nu se împarte la divorț, dar Cătălina e atât de isteață, că ar putea să-l lase pe “gentlemanul” meu doar cu șosetele lui.

De vreo un an, băiatul meu locuia cu Florina, însă nu cunoșteam deloc familia ei. Mi s-a părut ceva cam ciudat, așa că am decis să mă interesez mai îndeaproape.

Întotdeauna am încercat să-l cresc pe fiul meu să aibă respect, în primul rând față de femei fie că e vorba de bunica lui, de mine, de soția sau de fiica lui. Sincer, cred că asta e cea mai de preț calitate a unui bărbat: să respecte femeile. Eu și soțul meu ne-am dat silința să-i oferim o educație bună, să-l creștem cu dragoste și, din punctul nostru de vedere, să-l pregătim cât mai bine pentru viață, cu ce putem. Nu voiam să-i întindem și alte ajutoare, dar tot i-am cumpărat un apartament cu două camere, aici, în Chișinău. Deși muncea și încerca să se descurce singur, nu putea să-și permita chiar o casă a lui din banii lui.

Nu i-am spus imediat că am luat apartamentul, nici nu i-am dat cheia pe loc. Și-am procedat așa pentru că, la momentul respectiv, băiatul era deja cu prietena lui de asta. De fapt, de aproape un an locuia cu Florina, dar familia fetei era un mister total pentru noi, și asta nu-mi dădea pace.

Întâmplarea a făcut să aflu într-o zi că mama Florinei era fosta vecină a unei prietene de-ale mele. Și mi-a povestit ceva care mi-a lăsat un gust amar, sincer. Cică mama fetei și-a dat bărbatul afară din casă, fix când a început să câștige mai puțin. Dar toată nebunia a început abia pe urmă: femeia a început să umble cu un bărbat însurat, dar cu bani. Și bunica Florinei, în schimb, tot avea o legătură cu un bărbat căsătorit. O și punea, sărmana fată, împreună cu mama ei, să meargă la vila acestuia la țară, să muncească pe acolo, pe la gospodărie.

Și stai și te gândești, nu degeaba băiatul meu a avut deja tot felul de discuții tensionate cu “mama-soacră”. Ceea ce mă sperie cel mai tare e că atât mama, cât și bunica Florinei încearcă să îl îndepărteze pe tatăl fetei de ea.

Se vede de la o poștă cât de atașată e Florina de tatăl ei, dar, din cauza celor două, toată relația lor stă într-un fir de ață. Ca să nu mai spun, și cireașa de pe tort: Florina s-a hotărât să renunțe la facultate. Ea este convinsă că bărbatul trebuie să întrețină familia, cam cum gândeam și eu, sincer. Numai că, Doamne ferește, dacă vine vreun necaz, pe cine te poți baza? Cum ar putea ea să-și sprijine soțul atunci? Apropo, am trecut apartamentul pe numele meu cu gândul că știu ce fel de băiat am crescut, unul cuminte și prea deschis la suflet. Știu că tot ce e cumpărat înainte de căsătorie, la divorț nu se împarte, dar Florina e o fată așa isteață, că-i scoate gentleman-ul meu din casă și îl lasă doar în șosete, cum s-ar zice pe la noi.