Moștenire de la fostul soț sau surpriză de la soacră.
În dar de la fostul soț alcoolic, Elena a primit grija pentru mama lui. De zece ani erau divorțați. Nu doar din cauza băuturii, ci și pentru că-i plăcea să ridice mâna la ea. Au întrerupt orice legătură demult. Singurul lor fiu se însurase și locuia în alt oraș, undeva prin Iași. Nici el nu-l mai recunoștea drept tată. Cine și-ar dori un tată bețiv? Pe tată nu-l mai interesa demult băiatul.
Într-o duminică dimineață, am primit eu vestea: fostul soț al Elenei a murit. Nedumerire, apoi tristețe. Nimeni nu avea grijă să-l îngroape. Am ajutat-o cu fiul ei să organizeze totul ca la carte parastas, preot, cruce la mormântul din sat.
Dar a mai rămas bătrâna, soacra bolnavă și mereu nemulțumită. Ce era de făcut cu dânsa? Dacă era măcar un pic mai blândă, dar așa… toată viața ei ne-a pus doar piedici și a ascuns venin în vorbe. Casa ei era la marginea satului, spre pădure. După înmormântare, băiatul Elenei s-a întors la familia lui, în Galați. Așa a rămas Elena să aibă grijă de bunica veșnic bombănitoare.
Ce poți face? O vizitam amândoi de câteva ori pe săptămână. Îi aduceam cumpărături de la piața centrală din sat, niciodată nu era mulțumită, dar de mâncat, tot mânca. Tăiam lemne pentru sobă, ea mereu cu gura pe noi. Îmi era greu să o văd pe Elena supărată, dar nu puteam s-o lăsăm singură. Cine abandonează un om neputincios?
Așa au trecut trei luni. Apoi bătrâna a murit. Și ce să vezi în testament lăsase Elenei casa și o sumă bunicică în lei, agonisiți toată viața. Așa a arătat ea, după toate necazurile, că recunoștința vine de unde nu te aștepți.
Am învățat ceva din povestea asta: uneori trebuie să faci bine chiar dacă nu primești mulțumire imediat. Viața și oamenii au felul lor de a-ți întoarce faptele bune.
