Să-ți povestesc ce am pățit eu cu rudele, că simt că-mi sar toți nervii doar când îmi aduc aminte! Nu știu dacă ai întâlnit vreodată genul ăsta de oameni care sunt convinși că lumea se-nvârte doar în jurul lor și nici măcar nu le pasă că tu ai și alte treburi, alte planuri. Vorbesc de cumnatul meu și familia lui adică el, nevasta lui Viorica, cei doi copii ai lor, și fratele Vioricăi. Tăți, într-un weekend, la noi acasă ca la hotel, direct cu valizele pregătiți și să stea pe capul nostru.
Culmea e că vin aproape în fiecare sfârșit de săptămână și, crede-mă, n-au niciun stres să întrebe înainte dacă ne convine ori avem și noi chef de musafiri. Nici nu-i interesează dacă avem altceva planificat sau dacă pur și simplu vrem și noi liniște după o săptămână grea la serviciu. Ține povestea asta de aproape un an și simt că nu mai rezist. Îmi plac oamenii, îmi place să am oaspeți, dar totul cu măsură, nu să devină regula casei că toți îți ocupă casa din două-n două zile.
În loc să mă relaxez, uite-mă cum stau toată ziua la cratiță gătesc, povestesc ca să țin atmosfera, fac paturile, iar după ce pleacă, mă pun să spăl grămezile de lenjerii. Mă uit la mine și mă-ntreb: oare rudele astea or conștientiza că nu-i ok să vină bați din senin, fără să te anunțe? Da, de! Ei sunt familie, poate cred că li se cuvine. Poate nu m-aș fi supărat dacă erau vizite rare, dar la noi parcă e program de televiziune de trei ori pe lună, nici nu scap de ei.
Eu cu soțul, Mirel, niciodată n-am făcut așa la rude și mă bate gândul să mergem și noi la ei pe cap să vadă cum e, să simtă pe pielea lor. L-am tot rugat pe Mirel să vorbească cu ei, dar ce să vezi îi este jenă, să nu-i supere, ce să mai! Ori îi place situația, cine știe…
Cum el nu mi-a fost de ajutor, a trebuit să iau măsuri singură. În primul rând, am renunțat să mai gătesc sâmbăta și duminica; ce găsești prin frigider e bun de mâncat, dacă le e foame. Dacă nu, ghinion, să-și gătească fiecare de-acum încolo. Eu pot și fără.
Țin minte odată s-au așezat toți la masă și stăteau așa cu ochii mari la mine, se așteptau la prânz. Le-am zis simplu nu am gătit azi, dacă vă e foame, descurcați-vă! S-au uitat unul la altul, dar nu s-a apucat nimeni de ceva, au băut un ceai și s-au culcat, să vezi ce figuri.
În plus, am lăsat-o mai moale și la curățenie înainte de sosirea lor. Într-o zi, Viorica s-a plâns că fetița ei și-a murdărit șosetele albe pe gresie. I-am spus că n-am avut timp să spăl podeaua, dar dacă are chef ea, găleata și mopul stau pregătite în baie. N-a mai comentat de-atunci nimic.
Dar, cel mai important am încetat să-mi dau planurile peste cap pentru musafiri. Dacă aveam ceva în plan, făceam. Dacă nu, începeam eu o curățenie generală, să scap rapid de companie. Reveneam la ale mele, îi lăsam cu Mirel dacă voia el să le țină de urât. Nu de alta, dar e viața mea, merit și eu o pauză, să stau cu cine am chef.
La un moment dat, după încă un weekend din ăsta agitat, cumnatul i-a zis lui Mirel: Cred că ne-a cam trecut vremea?!. În sfârșit, a priceput omul! De-atunci, rudele ne sună înainte să întrebe dacă pot veni și nu mai stau peste noapte, iar vizitele sunt mult mai rare, slavă Domnului!
Tu ai pățit vreodată așa ceva? Cum ai scos-o la capăt? Te pup!
