O familie nouă, mai scumpă decât una veche
Mamă, fă cunoștință, ea e Ilinca, logodnica mea, anunță Vlad din prag, cu Ilinca roșie de emoții, strânsă de mijloc ca un ghiozdan. Azi am depus actele la Starea Civilă.
Să vă fie cu noroc, bâigui Stela, ștergându-se pe mâini cu prosopul de bucătărie, de parcă s-ar fi așteptat la vizita unui ministru, nu la fi-su cu noutăți de familie. Tocmai terminase de gătit niște sărmăluțe. Hai, intrați, suntem la ușă ori la gară?
Femeia rămase cu gura căscată. Vlad era băiatul ei de aur, mândria și centrul universului ei… Băiat cuminte, respectuos, gata, și el o pune în fața faptului împlinit despre nuntă. Să vină acasă cu Ilinca și bombă: ne-am însurat, gata!”
Nu-i venea să creadă că află ultima despre viața fiului său. S-o fi gândit el că ea e vreun balaur, că n-are să priceapă dorința lui de a-și face familie? Ba nu, ar fi chiuit de bucurie, l-ar fi ajutat cu toate, ba poate chiar și-ar fi vândut verigheta doar să-l vadă fericit!
Mamă, iartă, nu ți-am spus mai devreme… murmură Vlad, încercând un soi de îmbrățișare de fiu vinovat. Totul s-a întâmplat brusc… M-am îndrăgostit ca la 15 ani. Dragoste la prima vedere, pe viață!
Păi, la 25 de ani tot copil rămâi, râse Stela, făcând eforturi să nu lase ciuda să-i iasă prin ochi. Hai, să discutăm de viitor. Unde locuiți?
Deocamdată la noi, dacă nu te deranjează, zise Vlad, răsuflând ușurat când văzu că nu explodează nimeni. După nunta, cine știe, poate luăm ceva al nostru.
Și de ce m-ar deranja? ridică din sprâncene Stela. Avem apartament mare, destul loc și pentru un batalion.
Ilinca schiță un zâmbet politicos cât să îi tremure obrajii, dar se strădui să rămână serioasă. Acum nu era momentul să arate colți, important era să placă mamei-băiatului. De restul, după nuntă se ocupă ea.
**********************************************
S-a făcut nuntă de poți scrie roman, cu lăutari, sarmale și tort de zece etaje. Stela a investit toată pușculița păzită cu sfințenie și i-a trimis pe tineri și la mare, poate să prindă și Vlad o arsură solară înainte de a începe viața pe bune. Că Ilinca nu pierduse vremea și anunțase, la o seară după, că așteaptă un bebe.
Stela nici nu știa dacă să fie încântată sau să-și facă griji… Fata prea îi părea perfectă. Zi orice, ea: da, sigur, râde ca la Miss Univers la fiecare glumă…
Sora Stelei, Margareta, doar râdea de grijile ei:
Să zici mersi, ai noroc de noră! Să vezi când se simte ea stăpână… Pe urmă o să îți arate ce temperament avem în Moldova! apoi privirea i se făcu serioasă Dar, dacă n-ai sufletul în pace, ține un ochi pe ea. Cine știe, poate sub îngeraș se ascunde o vrăjitoare.
Vorbele Margaretei aproape s-au adeverit. Cum a văzut Ilinca că i-a înflorit numele în buletin cu Vlad alături, s-a preschimbat de parcă ar fi mușcat din ceapă: acră rău! Profitând că Vlad petrecea mult la muncă, a început să-i facă zile fripte Stelei.
Cât era ziua de lungă, pomenea direct că apartamentul nu-i adăpost social, iar socrul ar trebui, poate, să plece. Stela era cât pe ce să scape lingura când a auzit prima dată. Ea, străină, deși mobila și pozele toate cu familia ei?
Seara, a încercat Stela să-l aducă la realitate pe Vlad.
Mamă, ai interpretat greșit! făcu Vlad, fără să o creadă nicio clipă în stare pe scumpa lui să declare așa ceva. Ilinca e un om minunat, nu te lua după prostii…
Ilinca savura discuția de după ușă, râzând pe ascuns. Totul după plan.
Două zile mai târziu, l-a întâmpinat pe Vlad cu lacrimi de crocodil. A susținut plângând că n-ar mai putea locui cu soacra nici de-a fi ultimul apartament din Chișinău, că a încercat să o… omoare!
Știi doar, Vlad, plângea ea, că am alergie la miere! Azi dimineață nu dormeam, m-am dus să ajut la bucătărie și ce găsesc? Mama ta turna miere-n clătite! M-am speriat groaznic!
Vlad a turbat. A alergat să-i ceară socoteală mamei: a urlat că e bărbat, stă pe picioarele lui, nu acceptă s-o atace pe Ilinca, că n-o să îi facă rău nimeni din cauza divei lui.
Stela, albă ca varul, dădea din umeri. Întrebările ei îl înfuriau și mai tare. I-au început palpitările, cu mâna tremurândă a scos pastilele de inimă, Vlad nici n-a văzut, continua să pună paie pe foc.
Necăjită, Stela și-a luat paltonul și a fugit la Margareta. Nopțile nu-i mai dădeau pace: ce-a greșit, unde s-a pierdut dragostea fiului ei? Lacrimile i-au opărit obrajii până în fața scării soră-sii. S-a aplecat de oboseală și, în doi timpi și trei mișcări, a căzut la pământ.
**********************************************
Au trecut două săptămâni de la înmormântare. Vlad se mișca prin casă ca o umbră, se învinovățea pentru tot. Ilinca îi tot aducea apă, încercând, chipurile, să-l mângâie.
Dragul meu, îți înțeleg durerea, dar hai să trăim pentru cei vii, îi spunea ea, bătându-se pe burtică. Dacă tu suferi, suferim amândoi.
Vlad nu zicea nimic, și asta o scotea pe Ilinca din pepeni, căci planul ei reușise, chiar dacă nu voia s-o ducă pe Stela chiar în pământ. Sperase că măcar vor schimba apartamentul și gata. Dar… sincer, așa îi convenea și mai tare.
Dintr-o dată, ușa scârțâi. Intră Margareta, cu cheile ei, ca la ea acasă.
De unde atâta îndrăzneală? sări Ilinca ca o cloșcă. Cum de intri aici fără să bați?!
Tocmai, am intrat acasă, făcu Margareta, cu zâmbet de lup. Nu știai? Apartamentul e pe numele meu.
Ilinca scăpă paharul din mână. Cum?! Atâta chin pentru un apartament și, surpriză! Poți să te muți la garsonieră cu vedere spre gară!
Vlad, ce-i asta? se isteriză ea la bărbatul care deja strângea valizele.
Ce să fie? zise el sec. Mama voia să cumpere apartamentul de la mătușa Margareta, a strâns bani ani întregi…
Și a cheltuit totul pe nunta voastră! completă mătușa. Aveam de gând să-l fac cadou nepotului meu, dar acum mergeți la piață. Aveți trei zile să vă mutați. Dacă nu, chem poliția.
****************************************************
P. S.
Vlad a rămas în garsoniera mătușii. Singur. Ilinca, în seara aceea, și-a strâns fustele, și-a luat și buruielile și, declarând că oricum copilul nu-i al lui Vlad, s-a făcut nevăzută.
