Salutări de la soție – Dragule, poți să mă iei de la serviciu? – l-a sunat Eugenia pe soțul ei cu speranța că după o zi grea nu va trebui să se chinuie patruzeci de minute în maxi-taxi. – Sunt ocupat, – a răspuns scurt bărbatul. Pe fundal se auzea clar televizorul, semn că Artur era acasă. Eugeniei îi venea să plângă de supărare. Căsnicia lor era pe marginea prăpastiei, cu toate că, acum jumătate de an, bărbatul ar fi purtat-o pe brațe. Ce s-a schimbat într-un timp atât de scurt? Nu avea răspuns. Avea grijă de siluetă, petrecând ore întregi la sală. Gătea ireproșabil – nu degeaba lucra la un restaurant renumit din Chișinău. Niciodată nu ceruse bani, nu făcuse scene, era mereu dispusă să-i facă pe plac soțului… – O să-i treacă de tine prea repede, – dădea din cap mama, ascultând plângerile fiicei. – Nu trebuie să îi faci toate poftele unui bărbat. – Eu doar îl iubesc, – răspundea Eugenia cu un zâmbet neputincios. – Și el mă iubește… ****************************** – Chiar mi-a trecut de el, – mușca Eugenia din buze, răsfoind istoricul browserului. Se pare că Artur își petrecea tot timpul liber pe site-uri de matrimoniale, discutând simultan cu mai multe femei. – De ce nu putea să vorbească sincer cu mine? Aș fi înțeles și l-aș fi lăsat să plece. Cui folosește să suferim amândoi, trăind cu cineva pe care nu-l mai iubești? Deci, divorț. Ei bine, e puternică, va supraviețui. Dar nu-l va lăsa să plece așa ușor. O mică răzbunare tot a meritat… În aceeași seară, Eugenia s-a înscris pe același site unde era și Artur, l-a găsit și i-a scris. Poza a luat-o de pe internet, a aranjat-o puțin în photoshop și era sigură că soțul va mușca momeala. Și, într-adevăr, a mușcat. A urmat o conversație înflăcărată. Artur se descria, în mesaje, ca fiind un bărbat necăsătorit, pregătit să întemeieze o familie și să aibă copii. Își lăuda pe toate părțile caracterul, ceea ce pe Eugenia o făcea să râdă cu lacrimi – știa prea bine cât de greu e să te adaptezi după el. – Hai să ne întâlnim, – i-a scris Eugenia, așteptând răspunsul cu sufletul la gură. – Sunt foarte de acord, – mesajul a venit după doar câteva secunde. – Dar la mine acasă stă temporar sora mea, se pregătește de BAC. Așa că mai bine ne vedem pe un teritoriu neutru și continuăm seara la un hotel. – Pe bune? – a scăpat Eugenia după ce a citit. – Cum poți să fii atât de sigur că o femeie pe care abia ai cunoscut-o va accepta să meargă imediat cu tine la hotel? Oricine s-ar simți jignit! Dar pentru mine, e perfect. – Atunci hai mai bine la mine! Stau singură într-o vilă la marginea Chișinăului, nu ne deranjează nimeni… – Încă se întreba dacă Artur va accepta sau nu. – Ideea perfectă! – Artur părea încântat, probabil că nu trebuia să mai cheltuie bani. – Trimite adresa și ora. Vin pe aripi de dragoste. – Strada ***** 25, la ora zece seara. Îți convine? – Desigur! Așteaptă-mă. În jur de ora nouă, bărbatul a dat impresia că a fost chemat de urgență la serviciu. N-a găsit cheile mașinii și cu jumătate de gură a întrebat-o pe soție dacă nu le-a văzut. – Erau pe noptieră, – Eugenia l-a privit drept în ochi, ținând în palmă cheile. – Poate le-a luat motanul? – Bine, chem un taxi. Nu mă aștepta, culcă-te. Dar Eugenia nici nu avea de gând să-l aștepte. De ce ar fi făcut-o? Și-a petrecut timpul făcându-și bagajul – noroc că avea apartamentul ei, moștenit de la bunica. Singurul lucru pe care l-a lăsat în urmă a fost cererea de divorț, la vedere. Artur s-a întors acasă abia dimineața, turbat de nervi. Nu doar că drumul dus-întors a durat mai bine de o oră, dar nici urmă de Angi de pe site. Adresa era reală, casa tot, doar că locuia acolo o doamnă de vreo trei ori cât el. Îmbrăcată doar într-un halat subțire, și-ar fi dat toți banii numai să uite imaginea aceea! Chiar i-a trebuit să sune un taxi ca să scape de ea. A așteptat atât de mult, că a înghețat în sacoul lui subțire. Șoferul de taxi a fost ciudat și l-a plimbat prin tot orașul… O noapte de toată frumusețea. Abia intrând în apartament și văzând cererea de divorț pe masă, și-a dat seama cine a pus la cale tot acest „spectacol”. Mai ales când alături, cu ruj roșu, scria: Această dulce răzbunare…

Salutări de la soție

Dragule, mă iei de la serviciu? Livia i-a sunat soțului, tot sperând să scape de excursia clasică de patruzeci de minute cu microbuzul, după o zi lungă la restaurant.

Sunt ocupat, a răspuns sec Vlad, deși pe fundal se auzea clar televizorul, semn că era bine-mersi acasă în fotoliu.

Pe Livia au năpădit-o lacrimile. Căsnicia scârțâia de zor, când nici nu trecuseră șase luni de când Vlad o purta pe brațe și îi aducea flori de la piață. Ce s-o fi schimbat așa peste noapte? Livia habar n-avea.

Ea avea grijă de siluetă, pierzând ore bune la sală. Gătea dumnezeiește de-aia lucra la cel mai căutat restaurant din Chișinău. Nu-i cerea niciodată bani, nu făcea crize, era gata să-i îndeplinească toate mofturile

Ai să-i devii prea comodă, dădea din cap mama, ascultând plângerile Liviei. Nu trebuie să-i faci mereu pe plac bărbatului, îl iei razna.

Eu chiar îl iubesc, mămă, răspundea Livia neputincioasă, zâmbind strâmb. Și el mă iubește zic eu.

**********************************

Gata, chiar m-am plictisit de el, bombănea Livia, frunzărind istoria browserului bărbatului. Vlad petrecea toată ziua pe site-uri de socializare, scriindu-le simultan la vreo cinci fete. Dar nu putea, domle, să-mi spună și mie direct? Îl înțelegeam, îl lăsam să plece. La ce să stăm amândoi chinuiți în același apartament de dragul unei iluzii?

Asta e, divorț. Livia nu se sperie. E fată de la țară, a văzut ea multe la viața ei, nu o dărâmă una ca asta. Dar să-i lase lui Vlad, gratis, orgoliul neatins? Nici pomeneală! Măcar o mică răzbunare, a meritat-o cu vârf și îndesat

În aceeași seară, Livia s-a înscris și ea pe același site. A căutat profilul lui Vlad, a încărcat o poză din internet, puțin editată, să nu pară de recunoscut, și-a știut sigur că Vlad o să cadă în plasă. Și a căzut!

A început o corespondență furtunoasă. Vlad i-a povestit Anastasiei că n-are nevastă, că abia așteaptă să o cunoască pe femeia vieții lui și că, firește, e gata de copii. Se lăuda cu firea lui minunată, de râdea Livia cu lacrimi la fiecare mesaj că doar știe ea exact cât de greu e să te adaptezi la toanele lui Vlad!

Hai să ne vedem, i-a scris Livia, cu degetele încrucișate de emoție.

Cu drag, a venit răspunsul, mai repede ca e-mailul la diriginte. Dar zice Vlad, vezi Doamne, că la el acasă locuiește temporar sora, că dă la facultate. Așa că propune să se vadă undeva neutru și să continue seara la hotel.

Hai că-i tare de tot, a scăpat Livia chicotind. Dar cum de e așa sigur că fata acceptă din prima hotelul? Oricine cu minte normală s-ar simți jignit. Dar mie îmi convine perfect.

Hai la mine acasă! Stau singură într-un duplex lângă Orhei, nu ne vede nimeni. Poți veni liniștit, îi scrie Livia, deși nu era sigură că-i va conveni planul.

Super! S-a bucurat Vlad, probabil încântat că nu trebuie să cheltuiască pe hotel. Trimite adresa și ora, ajung pe aripi de îndrăgostit!

Strada Castanilor 25, ora zece seara. E ok?

E perfect! Așteaptă-mă.

Pe la nouă, Vlad s-a prefăcut că-l sună șeful de la serviciu. Căutând disperat cheile de la mașină, a întrebat-o pe Livia dacă nu le-a văzut.

Pe noptieră erau, s-a uitat la el cu ochi sinceri, în timp ce strângea cheile în buzunar. Poate le-a tras pisica la calorifer?

Lasa, chem un taxi. Nu mă aștepta, du-te la culcare.

Și nici nu-l aștepta! Livia, în loc să îl plângă, și-a făcut bagajele cu spor noroc că avea garsoniera ei din moștenire, lasată de bunica. Ce-a mai lăsat în apartament a fost cererea de divorț pusă fix pe masa din sufragerie, la vedere.

Vlad s-a întors dimineața, cătrănit. Nu doar că a făcut drum de-o oră până la periferie, dar nici urmă de Anastasia cu siluetă de manechin. La adresă i-a deschis o doamnă de trei ori cât el, într-un halat transparent care sigur nu venea de la mall. Vlad ar fi dat tot salariul dacă putea să șteargă imaginea din minte pe vecie.

Ba a mai și scăpat cu greu de insistențele doamnei, a chemat alt taxi, dar a așteptat în frig vreo jumătate de oră până a apărut. Mai și șoferul, pierdut prin Durlesti, l-a învârtit de vreo două ori pe coclauri până l-a adus acasă. Noapte de povestit nepoților!

Când a intrat, Vlad a văzut hârtia de divorț pe masă, lăsată cu grijă lângă un mesaj scris cu ruj:

Dulcea asta răzbunareCând a intrat în apartament, a găsit doar liniștea grea și cererea de divorț, lăsată ca o sentință pe masa unde altădată stăteau buchete de flori. S-a prăbușit pe canapea, fix acolo unde petrecuse atâtea seri butonând telefonul, visând la Anastasia, fără să știe că propria nevastă era tot ce își dorise vreodată.

Pe fereastră, zorii trăgeau perdeaua nopții. Vlad privea hăul din jur, conștient, în sfârșit, că pierduse meciul la un joc al sincerității pe care nici nu-l jucase corect. Livia, în schimb, a pășit ușor în noua ei garsonieră. Și-a aprins cafeaua de dimineață, a privit cu ochi limpezi viitorul și a zâmbit: în sfârșit, viața ei reîncepuse cu adevărat.

Curațată de iluzii, Livia a trimis un ultim mesaj de salut, elegant și fără regrete: Poți să păstrezi televizorul. Am luat doar ce-i mai bun: pe mine însămi.

Iar undeva, într-un duplex imaginar de la capătul orașului, Anastasia a mai zâmbit o dată și a dispărut, lăsând în urmă, poate pentru prima dată, o poveste cu final fericit pentru cea care chiar îl merita.