O lecție pentru soție — Mi s-a acrit! — Egor trânti lingura, privind-o cu furie pe soție. Asta se poate numi mâncare? Tăiței terciuiți, aproape ca o fiertură, și câteva chiftele crude! — Cu ce te-ai ocupat toată ziua? N-ai lăsat telefonul din mână? — Cum poți să vorbești așa? — Anfisa oftă teatral, ascunzând pe furiș „obiectul incriminat.” — Am stat cu Ionuț! E atât de năzdrăvan! Se vede clar pe cine seamănă… — adăugă ea cu răutate, privindu-și soțul care fierbea de nervi. — Mi-e greu, înțelegi? Nu-mi iese nimic din mână! Nașterea m-a dat peste cap… — Ionuț are doi ani și jumătate — începu calm bărbatul, stăpânindu-și emoțiile. — De mult trebuia să-l duci la grădiniță, iar tu să te întorci la serviciu. S-ar rezolva totul! — De ce să-l dau pe Ionuț în focarul acela de boli? — protestă Anfisa. — Ce, vrei să ne mutăm în spital? — Trebuie să te ocupi de copil, să-l dezvolți, dacă nu știai! — Ne ocupăm! Ionuț e dezvoltat excelent pentru vârsta lui, a spus și doctorița la control! — fata își apăra punctul de vedere. Discuția asta revenea mereu, și se temea foarte tare că soțul chiar va duce băiatul la grădi. La muncă nu voia să se întoarcă sub nici o formă! Se obișnuise să piardă vremea pe internet cât era acasă… — Și cui trebuie să-i mulțumești pentru asta? — nu mai rezistă Egor, lovind cu pumnul în masă, de a sărit farfuria. — Mamei mele! Ea vine și îl crește pe Ionuț! Tu, ori dormi, ori ești cu ochii în telefon! Ce-ar fi să faci și tu ordine, să pregătești o cină ca lumea? De ce trebuie să vin acasă și să mănânc AȘA CEVA? — privi dezgustat la „capodopera culinară.” — Eu nu sunt bucătăreasa ta! Nici menajera ta! Sunt soția ta! Tu trebuie să-mi asiguri toate cele! Și Anfisa credea cu tărie ce spunea. După zeci de talk-show-uri și ore petrecute pe forumuri, și-a schimbat complet convingerile despre ce înseamnă să fii nevastă. Dacă înainte naiv credea că trebuie să aibă grijă de soț, de casă și să fie mamă devotată, acum era convinsă că asta e treaba unei servitoare, nu a unei femei cu demnitate. — Deci așa stăm? — şuieră Egor, ascultând tirada soției. — Eu voi trage la muncă zi-lumină ca să vă întrețin, iar tu să tocești canapeaua? Serios?! — Eu mă voi ocupa de dezvoltarea mea personală — răspunse mândră Anfisa. — O să ajungi să te lauzi cu mine la prieteni: „Ce nevastă deșteaptă am! Vorbește pe orice subiect.” — Poți? Cea mai recentă carte citită? Ce ai aflat nou? — Egor se ridică și se apropie amenințător. — De ce taci? Rețelele sociale nu se pun. Nici emisiunile acelea unde se bat femeile pe platou! Zi sincer: ai de gând să te ocupi de casă și copil, cum ar face orice soție normală, sau ba? — Nu! Ți-am zis, nu sunt menajeră… Anfisa își vărsă în ploaie toate frustrările: că nu aduce el destui bani, că se poartă ca un dictator, că lipsește mereu… El ascultă rece și răspunse sec: — Divorț. — Cum?! — se blocă ea, exact când strângea aer să mai continue. — Divorț — repetă calm Egor. — O să-mi găsesc o femeie adevărată, care să fie o soție bună și o mamă adevărată pentru Ionuț. Oricum, tu petreci cu el doar vreo două ore pe zi — în rest, totul cade pe bunici. Nici mamă nu ești, nu meriți titlul ăsta. Nici nevastă. Anfisa mai întâi s-a speriat, apoi a băgat de seamă că el vrea doar s-o sperie. Cum să divorțeze, să-i dea copilul? Ea e mama, deci totul e clar! Dar Egor s-a schimbat. Nu o mai vedea, nici nu-i vorbea. Ionuț și bunica au plecat la mare două săptămâni, iar Anfisa, încântată, a avut în sfârșit timp de telefon. A început însă rapid să-i fie dor de băiat, dând mereu telefoane soacrei. Două săptămâni mai târziu a venit citația la tribunal. Egor și-a ținut cuvântul. Iar la proces, o aștepta marea surpriză — chiar mama ei a ținut partea ginerelui: — Sunt sigură că Ionuț trebuie să rămână cu tatăl — zise doamna, aruncând fetei priviri dezaprobatoare. — Din păcate, instinctul matern pe Anfisa a ocolit-o. De toate m-am ocupat eu și mama lui Egor. El muncește mult, dar găsește timp pentru copil. Judecătoarea dădu aprobator din cap, zâmbind ironic fetei panicată. Și ce-ar avea? Nici casă, nici serviciu, nici vreo legătură adevărată cu copilul. Tatăl are toate șansele la încredințare. — Cer timp pentru împăcare! Nu ne divorțați! Dați-mi o șansă! — plângea Anfisa. — Egor, jur că mă schimb! Uit tot ce-am citit pe forumuri și devin o soție exemplară! Ai încredere! — Bine… *********************** Cu o lună înainte. — Fata mea a luat-o razna, mi-e rușine cu ea — clătina din cap doamna Nina. — Egor, te înțeleg perfect, la ce-ți mai trebuie o asemenea nevastă? Stă-n casă toată ziua, da’ nici ordine nu face, nici de copil nu se ocupă… Dacă vrei să divorțezi, nu te judec. Doar lasă-mă să-l văd pe Ionuț, atât! — O iubesc pe Anfisa, cu toate defectele ei — oftă greu bărbatul. — Dar nu mai pot. Vreau să-i dau o șansă, totuși. — Și de ce nu? Știu eu și cum. Intentează divorț. Anfisa sigur va fi împotrivă, deci aveți trei luni la dispoziție pentru împăcare. Îi vine mintea la cap! ************************** Anfisa a învățat lecția. În casă s-a făcut iarăși curat, mirosea a bucate gustoase, iar ea s-a transformat într-o soție atentă și o mamă iubitoare. Ionuț, mai fericit ca niciodată, nu-și mai dezlipea ochii de mămica lui…

Gata, stai să-ți zic ce s-a întâmplat între Sorin și Lenuța, că povestea lor parcă-i ruptă din viața de aici, de la noi, nu din vreo telenovelă.

M-am săturat! Sorin a trântit lingura pe masă de parcă ar fi făcut vreun anunț important. Se uita la Lenuța cu nervii la suprafață. Auzi tu, dacă poți… Să-i spui tu paste la mămăliga fiartă ce-a pus-o în fața lui, alături de două chiftele abia trăgându-și sufletul. Da tu toată ziua ce faci, măi? De pe telefon nu mai ridici ochii, parcă-i ceva legat de el!

Cum poți să spui așa ceva? s-a smiorcăit teatral Lenuța, băgând repede telefonul sub pernă. Am stat cu Dodorel toată ziua! Nu-i chip să-l prinzi locului nici cinci minute. E clar că-i toată firea ta, nu poate sta locului, a băgat ea cu ciudă, urmărindu-l pe Sorin cum începe să fiarbă ca o ciorbă lăsată pe foc. Trebuie să mă crezi, mi-e greu, nu mă descurc cu nimic! Să ai copil e epuizant

Dodorel are deja doi ani jumate, îi răspunde Sorin pe un ton ca și cum ar număra banii pe care nu-i are. Ar fi cazul să-l duci la grădiniță și tu să revii la serviciu. O să te simți altfel, ai să vezi!

Și să-l dau să ia toate bolile de la alți copii? la care Lenuța ridică imediat tonul, speriată și revoltată în același timp. Vrei să ajungem pe mâna doctorilor pe aici?

Un copil trebuie stimulat, crescut, nu ținut doar acasă, în caz că nu știai!

Noi îl stimulăm! Dodorel e mai isteț ca toți de vârsta lui, a zis doamna doctor la control! ține Lenuța steagul sus. Discuția asta nu era la prima rundă, iar teama ei de grădiniță era cât casa. Nu-i surâdea deloc să se întoarcă la muncă. În perioada asta statul acasă și scroll-ul pe internet îi intrase deja în sânge.

Și cui trebuie să-i mulțumești pentru asta? n-a mai rezistat Sorin și a bătut pumnul în masă, de a sărit farfuria. Mamei mele! Ea vine și are grijă de Dodorel, nu tu! Când ești acasă, ori dormi, ori stai pe telefon! Nu ți-ar fi rușine să mai faci curat în casă, să gătești ceva ca lumea! Să vin de la serviciu și să găsesc așa ceva în farfurie? s-a uitat cu silă la capodopera culinară.

Eu nu-s bucătăreasa familiei! Nici femeia de serviciu! Sunt soția ta! Și tu, ca bărbat, trebuie să-mi oferi condiții decente!

Și crede-mă că Lenuța chiar era convinsă de ce spune. După sute de emisiuni la televizor și sprinturi pe forumuri de femei, i s-au modificat toate viziunile despre cum e să fii soție. La început, draga de ea chiar credea că-i corect să aibă grijă de bărbat, de casă, de copil, dar pe urmă și-a schimbat placa. Acum vedea toate astea ca treabă de slujnică, nu de femeie respectabilă, și s-a pus pe același nivel cu toți ceilalți membrii de personal din casă.

Deci așa? a scos Sorin printre dinți, după manifestul consoartei lui. Eu la serviciu toată ziua, aduc lei în casă, iar tu să tocești canapeaua? Asta e treaba?

O să mă ocup de dezvoltarea mea personală a ridicat fruntea cu mândrie Lenuța. O să vezi tu, ajung model pentru toate prietenele tale! Vai de mine, ce nevastă deșteaptă ai!

Chiar? Ia zi, ce-ai citit ultima dată? Ce-ai învățat, hai? Sorin s-a ridicat, s-a apropiat de ea. Spune-mi, hai, ce-ai învățat? Să scrollezi pe Facebook nu se pune. Și nici emisiunile astea, unde se ceartă toți și se jignesc, nu te ajută cu nimic. Deci, serios, vrei să ai grijă de casă și copil, cum e normal sau nu?

Nu! Am zis deja, nu-s sluga nimănui…

Lenuța a început s-o zbiere și să scoată la iveală tot ce a ținut în ea: că Sorin nu aduce destui bani acasă, că o tratează ca pe un dictator și că nici măcar nu prea îl vede acasă. Sorin s-a uitat liniștit la ea și a scos-o scurt:

Divorț.

Cum?! a întrebat Lenuța, gata de o nouă repriză de certuri.

Divorț a spus, mai calm ca oricând, Sorin. O să-mi găsesc o fată serioasă care să fie mamă adevărată pentru Dodorel. Oricum stă el cu bunicile mai tot timpul, tu doar vreo două ore dai pe lângă el. Tu nu meriți nici titlul de mamă, nici pe cel de soție.

Inițial, Lenuța s-a panicat, dar a început apoi să râdă în sinea ei. Nu credea că el ar divorța pe bune. Oricum, e mamă, copilul îi va rămâne sigur!

Doar că Sorin s-a schimbat complet. O ignora, trecea pe lângă ea ca pe lângă un cui bătut strâmb în perete. Dodorel a plecat cu bunica la mare pentru două săptămâni. Lenuța chiar s-a bucurat de liniște, nimeni nu-i întrerupea scroll-ul. Totuși, după câteva zile, deja îi lipsea băiatul și o suna pe soacră-sa aproape non stop.

Două săptămâni mai târziu, hop și citația de la tribunal. Sorin s-a ținut de cuvânt și a depus actele de divorț. La proces, surpriza cea mare: propria mamă a Lenuței a ținut cu ginerele!

Eu cred că Dodorel trebuie să rămână la tatăl lui, a spus răspicat mama Lenuței, privindu-și fiica dezamăgită. Din păcate, Lenuța nu are pic de instinct matern. Eu și mama lui Sorin am crescut copilul. Sorin muncește mult, dar măcar are grijă cât poate de băiat.

Judecătoarea îi zâmbea pe sub mustăți Lenuței tensionate. Și cam avea de ce să fie anxioasă. Nu avea nici casă pe numele ei, nici serviciu, nici relația cu copilul nu prea mergea. Tatăl chiar avea șanse să-l ia pe Dodorel.

Vă rog, dați-ne timp să ne împăcăm! Nu divorțați de noi! Dau tot ce am să mă schimb! Lenuța plângea cu sughițuri. Sorin, te jur, mă fac ca lumea! Gata cu forumurile despre menajere, o să vezi ce soție model devin! Crede-mă!

Bine…

***************
Cu o lună înainte…

Lenuța mea s-a lăsat de tot, mă faci de rușine prin sat! dădea din cap Niculina, mama Lenuței. Eu înțeleg, Sorin, n-ai ce face cu așa soție. Nu-și vede de casă, nici de copil. Dacă vrei să divorțezi, n-am să te judec. Numai lasă-mă să îl văd pe Dodorel, nu cer mai mult.

Țin la Lenuța, știți bine a oftat Sorin, cu inima grea. Dar chiar nu mai merge. Eu aș vrea să îi mai dau șanse.

De ce nu? Știi la ce m-am gândit? Depune actele de divorț. Lenuța nici nu va vrea să audă, așa că aveți trei luni să vă împăcați. Până atunci sigur se trezește.

***************

Lenuța a priceput lecția. Casa e lună, miroase a plăcinte, și nici ea nu mai e aceeași: caldă, atentă, mereu cu un ochi pe Dodorel, care e tare fericit să o aibă iar aproape. Ți-am zis, lui îi place de mama, chiar dacă era mai zăpăcită…

Оцініть статтю
O lecție pentru soție — Mi s-a acrit! — Egor trânti lingura, privind-o cu furie pe soție. Asta se poate numi mâncare? Tăiței terciuiți, aproape ca o fiertură, și câteva chiftele crude! — Cu ce te-ai ocupat toată ziua? N-ai lăsat telefonul din mână? — Cum poți să vorbești așa? — Anfisa oftă teatral, ascunzând pe furiș „obiectul incriminat.” — Am stat cu Ionuț! E atât de năzdrăvan! Se vede clar pe cine seamănă… — adăugă ea cu răutate, privindu-și soțul care fierbea de nervi. — Mi-e greu, înțelegi? Nu-mi iese nimic din mână! Nașterea m-a dat peste cap… — Ionuț are doi ani și jumătate — începu calm bărbatul, stăpânindu-și emoțiile. — De mult trebuia să-l duci la grădiniță, iar tu să te întorci la serviciu. S-ar rezolva totul! — De ce să-l dau pe Ionuț în focarul acela de boli? — protestă Anfisa. — Ce, vrei să ne mutăm în spital? — Trebuie să te ocupi de copil, să-l dezvolți, dacă nu știai! — Ne ocupăm! Ionuț e dezvoltat excelent pentru vârsta lui, a spus și doctorița la control! — fata își apăra punctul de vedere. Discuția asta revenea mereu, și se temea foarte tare că soțul chiar va duce băiatul la grădi. La muncă nu voia să se întoarcă sub nici o formă! Se obișnuise să piardă vremea pe internet cât era acasă… — Și cui trebuie să-i mulțumești pentru asta? — nu mai rezistă Egor, lovind cu pumnul în masă, de a sărit farfuria. — Mamei mele! Ea vine și îl crește pe Ionuț! Tu, ori dormi, ori ești cu ochii în telefon! Ce-ar fi să faci și tu ordine, să pregătești o cină ca lumea? De ce trebuie să vin acasă și să mănânc AȘA CEVA? — privi dezgustat la „capodopera culinară.” — Eu nu sunt bucătăreasa ta! Nici menajera ta! Sunt soția ta! Tu trebuie să-mi asiguri toate cele! Și Anfisa credea cu tărie ce spunea. După zeci de talk-show-uri și ore petrecute pe forumuri, și-a schimbat complet convingerile despre ce înseamnă să fii nevastă. Dacă înainte naiv credea că trebuie să aibă grijă de soț, de casă și să fie mamă devotată, acum era convinsă că asta e treaba unei servitoare, nu a unei femei cu demnitate. — Deci așa stăm? — şuieră Egor, ascultând tirada soției. — Eu voi trage la muncă zi-lumină ca să vă întrețin, iar tu să tocești canapeaua? Serios?! — Eu mă voi ocupa de dezvoltarea mea personală — răspunse mândră Anfisa. — O să ajungi să te lauzi cu mine la prieteni: „Ce nevastă deșteaptă am! Vorbește pe orice subiect.” — Poți? Cea mai recentă carte citită? Ce ai aflat nou? — Egor se ridică și se apropie amenințător. — De ce taci? Rețelele sociale nu se pun. Nici emisiunile acelea unde se bat femeile pe platou! Zi sincer: ai de gând să te ocupi de casă și copil, cum ar face orice soție normală, sau ba? — Nu! Ți-am zis, nu sunt menajeră… Anfisa își vărsă în ploaie toate frustrările: că nu aduce el destui bani, că se poartă ca un dictator, că lipsește mereu… El ascultă rece și răspunse sec: — Divorț. — Cum?! — se blocă ea, exact când strângea aer să mai continue. — Divorț — repetă calm Egor. — O să-mi găsesc o femeie adevărată, care să fie o soție bună și o mamă adevărată pentru Ionuț. Oricum, tu petreci cu el doar vreo două ore pe zi — în rest, totul cade pe bunici. Nici mamă nu ești, nu meriți titlul ăsta. Nici nevastă. Anfisa mai întâi s-a speriat, apoi a băgat de seamă că el vrea doar s-o sperie. Cum să divorțeze, să-i dea copilul? Ea e mama, deci totul e clar! Dar Egor s-a schimbat. Nu o mai vedea, nici nu-i vorbea. Ionuț și bunica au plecat la mare două săptămâni, iar Anfisa, încântată, a avut în sfârșit timp de telefon. A început însă rapid să-i fie dor de băiat, dând mereu telefoane soacrei. Două săptămâni mai târziu a venit citația la tribunal. Egor și-a ținut cuvântul. Iar la proces, o aștepta marea surpriză — chiar mama ei a ținut partea ginerelui: — Sunt sigură că Ionuț trebuie să rămână cu tatăl — zise doamna, aruncând fetei priviri dezaprobatoare. — Din păcate, instinctul matern pe Anfisa a ocolit-o. De toate m-am ocupat eu și mama lui Egor. El muncește mult, dar găsește timp pentru copil. Judecătoarea dădu aprobator din cap, zâmbind ironic fetei panicată. Și ce-ar avea? Nici casă, nici serviciu, nici vreo legătură adevărată cu copilul. Tatăl are toate șansele la încredințare. — Cer timp pentru împăcare! Nu ne divorțați! Dați-mi o șansă! — plângea Anfisa. — Egor, jur că mă schimb! Uit tot ce-am citit pe forumuri și devin o soție exemplară! Ai încredere! — Bine… *********************** Cu o lună înainte. — Fata mea a luat-o razna, mi-e rușine cu ea — clătina din cap doamna Nina. — Egor, te înțeleg perfect, la ce-ți mai trebuie o asemenea nevastă? Stă-n casă toată ziua, da’ nici ordine nu face, nici de copil nu se ocupă… Dacă vrei să divorțezi, nu te judec. Doar lasă-mă să-l văd pe Ionuț, atât! — O iubesc pe Anfisa, cu toate defectele ei — oftă greu bărbatul. — Dar nu mai pot. Vreau să-i dau o șansă, totuși. — Și de ce nu? Știu eu și cum. Intentează divorț. Anfisa sigur va fi împotrivă, deci aveți trei luni la dispoziție pentru împăcare. Îi vine mintea la cap! ************************** Anfisa a învățat lecția. În casă s-a făcut iarăși curat, mirosea a bucate gustoase, iar ea s-a transformat într-o soție atentă și o mamă iubitoare. Ionuț, mai fericit ca niciodată, nu-și mai dezlipea ochii de mămica lui…