CĂSĂTORIE DIN INTERES
Domnule Ionel, pot să vorbesc cu dumneavoastră? În ușa biroului și-a făcut apariția capul blond al Roxanei. Fata, veșnic nemulțumită și prea gălăgioasă, era de data asta suspect de respectuoasă și liniștită.
Ce vrei? bărbatul s-a smuls de la ecranul calculatorului și a aruncat o privire scrutătoare spre fiica vitregă.
Am o rugăminte mare, Roxana nu și-a așteptat invitația, ci a pășit peste prag cu o obrăznicie binecunoscută, a închis ușa după ea și s-a așezat vis-a-vis de bărbatul perplex.
Nu-ți măresc salariul! a spus Ionel scurt și rece, ca și cum ar fi știut ce urmează. Nici să nu ceri! Nici nu-ți faci treaba cum trebuie. Întârzii mereu, pierzi termene și mă faci de râs în fața tuturor, de multe ori discutase cu Roxana despre lipsa ei de responsabilitate. Nu-i plăcea că fiica soției sale era mereu pusă pe harță cu colegii și țesea intrigi cu oricine nu-i era pe plac.
De luni bune, directorul firmei se gândea s-o concedieze pe încăpățânata fată, dar nu găsea curajul să facă pasul ăsta. Roxana era fiica femeii pe care o iubise sincer. Cu Liliana se căsătorise acum cincisprezece ani și trăiseră fericiți până ce, acum doi ani, boala grea i-a răpus soția. De-atunci, bărbatul avea milă de fiica ei ieșită din tipare, căci Roxana semăna mult cu mama ei la chip.
Despre salariu m-am lămurit demult, a pufnit Roxana, cu o grimasă. Am venit pentru altceva
Pentru ce anume? bărbatul s-a aplecat curios spre ea.
Domnule Ionel… vocea fetei a devenit aproape plângătoare știți cât de rău mi-a fost după moartea mamei? Era singura persoană din lume care mă iubea și mă susținea…
Și totuși, n-ai pregetat să-i faci zile fripte, nu? Ionel s-a crispat. Știa foarte bine ce relație avusese Liliana cu Roxana. Soția lui își iubise fata, dar copila fusese mereu neascultătoare și îi crease multe griji. De ce-mi spui toate astea? Încearcă să ajungi la subiect. Am multă treabă.
Domnule Ionel, Roxana se foia pe scaun, neștiind cum să ceară ceea ce avea de cerut, m-ați putea ajuta financiar? Vreau să încerc să fac o afacere, dar am nevoie de bani pentru un curs.
Nu, a tăiat-o bărbatul direct. Cu atitudinea ta, nici la afaceri, nici la școală nu vei ajunge departe. Ți-am zis de o sută de ori: Roxana, e vremea să te maturizezi! Dar ai rămas aceeași adolescentă rebelă.
Promit, dacă mă ajutați cu un start-up, mă schimb! Vă jur! Mi-e dor să am o viață normală, să lucrez, să am carieră, să mă căsătoresc, să am copii…
Hm… a pufnit neîncrezător Ionel. S-a uitat la fiica vitregă altfel, cu o oarecare grijă. Ai pe cineva? Un iubit?
N-am pe nimeni, a dat Roxana din mână cu lehamite. Dacă aveam, nu mai stăteam la discuții. E mai ușor cu partenerul lângă tine…
Nu-i greșit, dar partenerii, știi și tu, pot fi de tot felul, a rostit Ionel apăsat, de parcă voia să spună altceva. Bătea cu degetul în masă, ezitând. Știi ce? Am o propunere pentru tine, care te poate scoate la liman.
Propunere? Roxana s-a mirat, habar n-avea la ce se referă.
Sunt gata să-ți dau banii, dar cu o singură condiție, zâmbi Ionel misterios și se lăsă pe spate în fotoliu.
Ce condiție? fata s-a încordat.
Te măriți cu mine și primești tot ce visezi, spuse Ionel, încrucișându-și mâinile pe birou și privindu-și fiica vitregă ca pe un partener de afaceri.
Cu dumneavoastră?! Roxana, șocată, a izbucnit în râs, convinsă că e doar o glumă. Sunteți serios? Se poate așa ceva cu fata nevestei dumneavoastră?
De unde crezi că glumesc? reacția ei nu i-a priit bărbatului. Și-a aruncat o privire severă, iar Roxana a simțit imediat că e vorba de o propunere serioasă. Avem o diferență mare de vârstă, dar suntem amândoi adulți, capabili să fim fericiți împreună.
Fericiți?! Sunteți suficient de bătrân cât să-mi fiți tată! De ce eu? exclama Roxana. Ionel avea patruzeci și cinci de ani, era bine întreținut, carismatic, dar nu-l văzuse niciodată altfel decât ca pe soțul mamei.
Știi că vreau să extind afacerea și să semnez cu o companie importantă? a zis Ionel, văzând întrebarea nerostită pe chipul fetei. Condiția lor e să fiu căsătorit. Așa au regulile. Consideră că omul familist e de încredere.
Și de ce n-ați ales pe altcineva?
În primul rând pentru că te cunosc de ani buni și știi că am iubit-o pe mama ta. În al doilea rând, știu că nu vei spune nimănui că mariajul nostru e unul de fațadă. În al treilea rând, ai nevoie de bani. Dacă accepți, afacerea e a ta, a tras concluzia Ionel, serios până la capăt.
Deci vorbiți de o căsătorie falsă? Fără nicio relație? Roxana renunțase la tonul ofensiv.
Strict formală. Ei, ce zici?
Trebuie să mă gândesc.
Gândește-te, a spus Ionel și i-a făcut semn spre ieșire.
Închizând ușa, Ionel a avut o clipă de regret pentru toată această schemă. Știa că Roxana e capricioasă și ar fi în stare să accepte, dar să fugă chiar înainte de nuntă. Dar era prea târziu să dea înapoi.
Roxana nu-l privise niciodată pe Ionel ca bărbat, dar nici ca tată nu-l simțise. El nu o adoptase oficial. Tot timpul au păstrat distanța, interacționând rar.
Acum însă, ceva se schimbase. De după discuția aceea, Roxana a început să-l vadă pe Ionel în altă lumină. Era un bărbat chipeș, sigur pe el, bogat.
În final a acceptat propunerea lui. Au căzut de acord că vor păstra relația doar pe hârtie, fără să locuiască împreună.
Imediat după cununie, Ionel și-a respectat promisiunea. I-a dăruit Roxanei un apartament spațios în Chișinău, i-a dat bani de investit în afacere, i-a plătit cursurile și a asigurat-o financiar.
Nici Roxana nu s-a eschivat de la rolul ei. Mergea cu el la întrunirile de afaceri și juca perfect rolul soției fericite.
Cu timpul, Roxana s-a cumințit, a renunțat la vechile apucături și a început să-l privească pe Ionel cu admirație. Era inteligent, grijuliu și darnic. Descoperea de la o zi la alta cât de interesant e bărbatul ăsta și se simțea tot mai legată de el. Abia atunci a înțeles de ce îl iubise mama ei atât de tare.
Un an n-a regretat nicio clipă hotărârea luată.
După un an, căsătoria formală trebuia să se termine. Afacerea mersese, contractul salvase compania și nu mai era nevoie de imaginea familistă. Dar până atunci, relația lor se schimbase. Ionel nu o mai vedea ca pe o fată răzvrătită, iar Roxana se obișnuise cu bărbatul pe care înainte îl detestase.
Îți mulțumesc, cred că de-acum te poți descurca singură. Cum ți-am promis, ai libertatea ta, a spus Ionel, când au ieșit împreună din fața Stării Civile.
Ești sigur că vrei să divorțăm? l-a întrebat Roxana, stând lângă el, cu o undă de regret sincer în ochi.
Dar tu? a privit-o Ionel atent.
Nu vreau, a rostit Roxana sincer.
Nici eu, a zâmbit Ionel, a tras-o aproape și i-a spus, privindu-o drept în ochi: Dar dacă rămâi soția mea, să fie pe bune, nu doar pe hârtie.
Sunt de acord.
Nu au mai intrat la tribunal. Au rămas împreună, chiar la ușă.
Azi am înțeles ceva important: uneori, viața ia întorsături neașteptate, iar ceea ce la început pare un compromis, se poate dovedi adevărata șansă la fericire. Trebuie doar să ai curajul să vezi omul din fața ta și să-i dai o șansă sinceră.
