Măi, să-ți spun ceva ce am auzit recent și chiar mi-a rămas la suflet. E vorba de o fată pe nume Dorina, crescută într-o familie înstărită din Chișinău. Tatăl ei, domnul Petrescu, îi făcea toate poftele haine de la București, biciclete scumpe, orice! Numai că el era tot timpul ocupat cu firma lui, ba și cu alte aventuri sentimentale. Venea acasă doar când îi permitea treaba, și atunci mai stătea cu vreuna din prietenele lui, nu cu Dorina. Se zvonea chiar că avea o relație cu o doamnă cu câțiva ani mai mare decât fata…
Deși tatăl ei insista din răsputeri ca Dorina să dea la stomatologie, ea voia din tot sufletul altceva, așa că s-a înscris la facultatea de pedagogie în Iași. S-a încăpățânat să nu accepte niciun leu de la el și a trăit doar din bursa de merit. Vara, nici nu vroia să audă de concediile luxoase pe care tatăl ei i le promitea la Litoral sau cine știe pe unde, ci se ducea în schimb ca voluntară într-o tabără pentru copii.
Într-o seară, abia venise un autocar plin cu copii de la un orfelinat din Strășeni. Toți zburdau de colo-colo, dar ultimul a coborât încet o fetiță firavă, cu ochii ăia de om matur care-a trecut prin destule. Mai târziu s-a iscat un mic scandal în căsuță, că mirosea foarte urât. Copiii au găsit sursa fata asta timidă ascunsese niște fripturi sub pernă, rămase de la cină, și s-au stricat între timp.
Dorina a intrat să vadă ce e, iar fata, cu ochii în lacrimi, i-a șoptit:
Sunt pentru fratele meu…
Unde e fratele tău?
La orfelinat, la Nisporeni…
Când a auzit asta, Dorina a pus mâna pe telefon și a sunat direct pe domnul Petrescu.
Tăticule, am nevoie de niște bani…
Bătrânul, obișnuit să fie refuzat pentru orice, a tresărit, simțind că fata lui are, în sfârșit, nevoie de el.
Dorina, ce-ai pățit? Iei mașină? a întrebat el, cu o speranță ciudată în glas.
Nu, tată. Vreau cât mai multă mâncare pentru copiii de la orfelinat. Bani de lei moldovenești, nu-i nevoie de nimic altceva.
Atunci, domnul Petrescu chiar a zâmbit sincer după multă vreme:
Ai un suflet mare, Dorina. Mă bucur că ești fata mea…
Of, și să vezi cu cât drag a cumpărat Dorina alimente pentru toți copiii din orfelinat! Nici nu-ți poți imagina cât de mult i-au apreciat cei mici…
