Când oamenii sunt apropiați, ca un cuplu căsătorit de mulți ani care a îndurat bune și rele, nu se poate să nu apară și momente de neînțelegere. Cu cât se strâng mai mulți în jurul unei mese, cu atât sporește riscul de mici certuri sau supărări.
Țin minte cum, într-o iarnă, prietena mea, Larisa, mi-a povestit cu lacrimi în glas cum au petrecut Revelionul cu gașca lor. De obicei, trei familii, vechi camarazi, se adunau în fiecare an la casa Ioanei din Chișinău. Însă anul trecut, familia Adelinei nu a mai vrut să vină Adelinei i s-a părut mai potrivit să meargă la părinți, la Ungheni, lăsându-i pe ceilalți cu planuri schimbate în pripă.
Celelalte două familii, a Larisei și a Ioanei, s-au hotărât rapid: întâi petrec la una, apoi la cealaltă, ca să nu supere pe nimeni. Așa cum le era obiceiul, au pus fiecare bani la comun, vreo 600 de lei moldovenești de familie, câte au avut, și au cumpărat de toate: sarmale, piftie, vin roșu de Purcari, cozonaci calzi și sucuri pentru copii.
La ora 8 seara erau toți adunați, cu fetele și băieții veseli în jurul mesei. Fără să simtă când și cum a trecut timpul, ceasul s-a făcut aproape de miezul nopții. Au ciocnit cu pahare pline, au râs și au cântat Mulți ani trăiască!. Dar, la câteva minute după ora 12, Larisa a simțit o răceală ciudată Ioana, gazda, s-a ridicat și a început să adune farfuriile fără să spună nimic. Soțul ei a adus un platou, a mutat fripturile în frigider, iar copiii au fost trimiși în cealaltă cameră. Nici nu apucaseră bine să-și termine discursurile, că dintr-o dată, în liniștea sărbătorii, s-a auzit și zgomotul aspiratorului pornit în mijlocul sufrageriei.
Abia atunci s-au prins toți că deja li se dădea de înțeles, destul de direct, că e vremea să plece acasă. Larisa s-a uitat pe furiș la soțul ei, rușinată, și-au strâns rapid hainele copiilor sub privirea agitată a Ioanei. Nu se face așa ceva la noi, mai ales de sărbători, nu-i așa?
Când s-au mutat câteva ore mai târziu la casa Larisei, pe strada Eminescu, nimeni nu se mai grăbea. Au stat până dimineață, au povestit, au cântat la acordeon și au mâncat tărățe cu borș rece, după datina locului. N-a mai scos nimeni aspiratorul. Poate că pentru unii, rigorile și regulile sunt mai presus de căldura prieteniei.
Dar, până la urmă, nu toți au aceeași învățătură. Unii mai uită ce înseamnă să fii gazdă adevărată, după obiceiul nostru moldovenesc.
