Pentru un motiv sau altul, multe femei din jur cred că dacă trec de 40 de ani și au trecut prin unul sau două divorțuri, viața lor sentimentală s-a terminat. Și eu mă regăsesc în această situație. Am fost măritată de două ori. Prima oară, în tinerețe, și din acea căsnicie am o fiică. A doua oară, pe la 30 de ani. Niciuna dintre căsnicii nu a rezistat mai mult de doi ani. Mereu era ceva care nu se lega la bărbați.
Sigur că, după cel de-al doilea divorț, am mai avut relații, dar nimic serios, niciodată nu s-a ajuns din nou la căsătorie. Acum am 45 de ani și, în ciuda a tot ce s-a petrecut, încă mai sper la fericire și la faptul că sufletul meu pereche există pe undeva, poate chiar la Chișinău sau Iași, nu se știe niciodată. Ca să nu lungesc mult povestea, luna trecută am avut o întâmplare neașteptată. L-am întâlnit pe Victor, are 49 de ani. Mergeam prin Parcul Valea Morilor din Chișinău, eram îmbrăcată cu grijă, ca de obicei, și am decis să mă opresc la o cafenea pentru o cafea.
Victor s-a apropiat de masa mea ca să facă cunoștință. Să fiu sinceră, nu era imaginea ideală a bărbatului la care visam, dar era curat, bine îmbrăcat și părea serios. Am schimbat câteva vorbe și mi-a mai oferit încă o cafea. Evident, l-am întrebat imediat dacă este căsătorit sau are o relație, însă răspunsul lui a fost neclar, de parcă ar ascunde ceva. Era limpede că avea pe cineva, într-un fel sau altul. Totuși, l-am invitat la mine acasă să mai stăm de vorbă, să bem un ceai și să gustăm din checul cu vișine pe care îl făcusem cu o zi înainte. Poate că unii m-ar judeca pentru că am invitat un bărbat necunoscut acasă, dar fusesem văzută cu el de câteva persoane cunoscute, deci nu aveam motive să mă tem. În plus, Victor nu părea deloc periculos.
Ajunși acasă, am intrat în hol. A aruncat o privire prin apartament și a zis în glumă:
Ai un apartament destul de spațios! Parcă n-a mai văzut o reparație de vreo 15 ani.
Am făcut pe neștiutoarea. În realitate, ultima renovare fusese cu vreo zece ani în urmă. Dar locuința arată încă bine. De ce să investesc mereu în pereți și tavane când prefer să investesc în mine? Greșesc oare?
I-am adus ceaiul și prăjitura. Am mâncat, am stat la povești, dar el a început din nou să comenteze despre apartamentul meu. Atunci i-am spus și eu franc: Până la urmă, ce importanță are apartamentul? De ce nu mă inviți tu la tine? Subiectul s-a încheiat brusc. Nu a mai spus nimic legat de acest aspect. La plecare mi-a promis că va suna peste o săptămână.
A trecut o săptămână, nicio veste, niciun mesaj de la el. Abia sâmbătă, târziu în noapte, mi-a scris că ar vrea să vină pe la mine. I-am răspuns că am nevoie de ajutor la lipit tapet și dacă vine, va trebui să mă ajute cu renovarea. Brusc i-a revenit memoria, că are ceva important de rezolvat și că o să mă sune el săptămâna viitoare. Mi-e clar că e vreun bărbat însurat care caută o aventură pe lângă nevastă și poate chiar cu o femeie cu bani. Eu sigur nu sunt potrivită pentru așa ceva.
Până la urmă, toate acestea nu contează. Important e că am înțeles un lucru: am avut doar o conversație între doi oameni trecuți prin viață. Voi continua să cred în iubire și știu că o voi găsi, într-un târziu, poate chiar unde mă aștept mai puțin. Vreau să le transmit tuturor femeilor care poate citesc aceste rânduri: dacă un bărbat nu mișcă un deget pentru tine, nu are rost să îi mai faci loc în viața ta. Numai bine să fie, dragostea adevărată există!
