Când oamenii sunt prieteni buni, așa cum sunt un cuplu căsătorit de ani buni, neînțelegerile apar inevitabil, mai devreme sau mai târziu. Cu cât este gașca mai mare, cu atât pot apărea mai multe discuții și supărări.
Odată, un prieten de-al meu, Vasile, mi-a împărtășit cum au petrecut Revelionul cu prietenii lor apropiați. De obicei, sărbătoreau împreună trei familii, alternând casa la care se strângeau, dar anul trecut, una dintre familii, familia Dumbravă, a refuzat și s-a dus la părinți la Bălți.
Așa că celelalte două familii, a lui Vasile și a Mariei, au hotărât să împartă seara între casele lor. În mod obișnuit, toată lumea pregătea mâncarea pe cheltuială comună se strângeau câteva sute de lei moldovenești de familie, cumpărau vin de Purcari, cozonac, sarmale și tot ce le poftea inima.
S-au adunat toți, cu copii cu tot, la casa Mariei. Au stat la masă, au ciocnit un pahar, au povestit, au râs, iar când ceasul a bătut miezul nopții, spre surprinderea lor, gazda a început să strângă farfuriile și să pună salatele în frigider. La început, nimeni nu a priceput ce se întâmplă, dar când Maria a adus aspiratorul și a început să tragă covorul, toată lumea s-a prins de hint era timpul să plece acasă. Nu prea a fost cuviincios, nu-i așa?
Interesant este că atunci când, după aceea, au mers la casa lui Vasile, nimeni nu mai voia să plece. Au stat până la răsărit, au povestit vrute și nevrute, au ascultat muzică populară, și s-au simțit cu adevărat bine împreună.
Se pare că, uneori, un aspirator poate să fie soluția rapidă pentru liniștea gazdelor, dar tot respectul și căldura oferite prietenilor valorează infinit mai mult. Adevărata prietenie se măsoară nu în câte farfurii spălăm sau câte covoare aspirăm, ci în cât de mult ne prețuim unii pe alții și bucuria de a sta împreună fără grabă, ca într-o familie mare.
