Acum 26 de ani, părinții mei, Ion și Mariana, s-au cununat la Chișinău și, mulți ani la rând, familia noastră a dus-o bine, fără grija banilor. Astăzi, eu, Ecaterina, am un iubit, Andrei, și după șase ani de relație am hotărât că este momentul să facem pasul cel mare și să ne căsătorim. Când le-am povestit părinților mei, mama s-a bucurat nespus și abia aștepta să ne vadă împreună la Starea Civilă din oraș, însă tatăl meu a fost mai rezervat. El spunea că poate încă nu este timpul și ne-a sfătuit, cu vocea lui calmă de basarabean, să analizăm bine decizia înainte de a ajunge la nuntă.
Pe parcurs, am înțeles și motivul pentru care tata era atât de prudent. Mama s-a oferit să-mi cedeze apartamentul din sectorul Botanica, pe care îl moștenise de la bunica Sofia, gândindu-se că noi, ca familie tânără, avem nevoie de sprijin. Tatăl meu nu a fost de acord cu acest gest, argumentând că, dacă vreodată ne despărțim, Andrei ar beneficia de jumătate din locuință, conform legii. Aveam două apartamente moștenite de la bunici unul pentru fratele meu mai mic, Vlad, și unul pentru mine. Planul era al mamei, dar tata ar fi vrut să păstreze totul pentru el, ceea ce a provocat numeroase certuri între ei.
Mama era convinsă că părinții trebuie să-și ajute copiii și nu a renunțat la ideea de a-mi lăsa apartamentul. Atitudinea tatălui meu a aprins spiritele și risca să declanșeze un scandal și mai mare. Într-un final, mama, supărată de felul în care tata reacționa, l-a dat afară din casă și i-a interzis să se întoarcă.
Faptul că nunta mea a influențat atât de mult familia, mai ales pe tata, nu am fost în stare să anticipez. Acum, la doi ani de la căsătoria mea, trăiesc liniștită și mulțumită alături de Andrei. Suntem în apartamentul cedat de mama, și îi port recunoștință pentru susținerea oferită. Deși au existat multe tensiuni, privesc cu bucurie spre viața mea de familie, apreciind sprijinul necondiționat al mamei.
