Când a văzut pe cine adusese soțul acasă de data aceasta, Maria a râs atât de tare încât cei trei pui de pisică, speriați de zgomot, s-au ascuns după picioarele ei. Pisica, cum i-a zărit, s-a smuls din brațele lui Ion și a început imediat să-i lingă…
Șoferul unei furgonete mici de marfă, care zilnic lucra pentru tot felul de comenzi mărunte, primise lista cu adrese și sarcini pentru tura de astăzi. La marginea Chișinăului se afla baza cu zece astfel de mașini: acolo era parcarea, sala pentru gustare și un sistem de pontaj cu cartela.
Ion pornește motorul. Furgoneta veche huruia, vibra și tușea ca de obicei. În pauza de masă, oprește motorul și se pregătește să meargă la mese, când aude deodată un sunet ciudat de sub capotă.
Parcă cureaua scârțâie sau ventilatorul atinge ceva, deși totul e oprit. Privește spre ceilalți șoferi, care deja s-au așezat la masă, apoi decide să verifice. Ridică capota și rămâne fără grai. Pe capacul ventilatorului, lângă grila de răcire, stă un puișor mic, negru, murdar de ulei, mieunând cu disperare.
Ion simte că i se înmoaie picioarele. Se sprijină de margine și pentru o clipă își imaginează ce ar fi văzut dacă micuțul nimerește printre piesele în mișcare. Adunându-se, ridică atent puiul, închide capota și se întoarce în cabină.
Acasă, Maria îi face morală:
Nesăbuitule, cum nu verifici mașina înainte de plecare? Dacă-l striveai? Ți-e clar? Să nu mai vii acasă dacă se repetă!
Ion dă din umeri și se justifică, iar puiul toarce fericit în brațele Mariei, care îl duce imediat la baie. De acolo, se aud vorbă de alint și săruturi.
Ion oftează greu. Își dă seama că nu-și amintește când a mai auzit atâtea delicateți la adresa lui. Cum nu găsește vreo amintire, pleacă iar la muncă.
A doua zi, mult mai atent, deschide capota curat. Se apleacă și verifică sub mașină. Acolo…
Acolo stă un pui de pisică alb-roșcat! Cum se apleacă Ion, puiul îi sare bucuros în brațe. Ridică al doilea găsit și se întreabă debusolat de unde a apărut și ce să facă. I se răsucește în minte mustrarea Mariei, așa că pornește direct spre casă.
De data aceasta, Maria nu-l ceartă. Din contră, îl privește cu respect, spunând că în douăzeci de ani, acesta e primul lui gest cu adevărat responsabil.
Bravo! îi zâmbește și îl duce pe al doilea pui la baie, urmat și de primul.
Ziua lui Ion trece ca untul pe pâine. Se simte mulțumit și sigur pe el. Seara, familia ia masa în patru doi pui de pisică au ales-o clar pe Maria, îi urcă în brațe, se zbenguie, și ea râde așa sincer și vesel, ca în tinerețe. Pentru acel râs o iubise el cândva.
La răsăritul următor, Ion se uită iar sub mașină, cu teamă.
Doamne! suspină el.
Acolo stă și al treilea pui gri, cu pete albe. Ridică și pe acesta.
Seara, Maria îl ia de mână și-l duce la o vrăjitoare renumită în oraș. Aceasta îi citește norocul și îi dă verdictul: două farmece, trei blesteme și deochi. Remedierea o lună de ritualuri și aproape zece mii lei moldovenești.
Dimineață, Ion se teme și mai mult să se apropie de mașină. Fumează pe-afară, adună curaj și totuși se uită sub șasiu. Acolo îl privește o pisică adultă, cenușie, cu sănițe lăsate evident mama celor trei pui.
Iar am făcut ceva greșit? întreabă el, resemnat.
Deschide larg ușa cabinei. Pisica mieună și se urcă sprintenă înăuntru.
Când aduce mama-pisică acasă, Maria râde atât de contagios încât cei trei pui sar la zgomot, speriați, și se ascund lângă picioarele ei. Mama-pisică le vede, scapă și începe să-i lingă.
Ion urmărește scena cu uimire, parcă vede pentru prima dată.
Ce face pisica? întreabă el nedumerit.
Dragul meu, chiar nu pricepi? râde Maria. Pur și simplu a aranjat pentru copiii ei și pentru ea însăși.
Maria mângâie pisica adultă și clatină capul.
În toată viața mea, n-am văzut așa metodă. Trebuie să fii pisică ca să gândești așa.
Spre sfârșitul săptămânii, Maria îi spune lui Ion că îl trimite la pescuit. Ion rămâne cu gura căscată, ochii mari cât cepele.
Du-te, du-te, zice ea hotărâtă. Adun prietenele, să nu ne încurci la noi în casă.
Am înțeles… răspunde el, nedecis dacă să se bucure sau nu. Dar, oricum, părerea lui nu contează.
Înainte să plece, Maria îl sărută.
Mereu am știut că ești minunat, îi spune ea.
Ion iese pe verandă și privește în jur.
Doamne, cât de frumos e aici! șoptește. Cum de nu mi-am dat seama până acum?
Ciripesc păsările. Nu doar afară parcă și inima lui ciripește.
Între timp, prietenele Mariei sosesc, fiecare cu sticla și gustări. Când se așează la masă, în centru se tolănește pisica cenușie-mamă. Femeile toarnă șampanie, ridică paharele:
Pentru gospodina dibace, care a aranjat și copiii, și viața ei!
Nimeni n-a mai știut ce toast urmează după. Pisica se întinde pe masa acoperită și clipește mulțumită. Simte perfect: aici o iubesc, aici e casa ei.
Pe canapea, cei trei pui de pisică dorm grămadă, lipiți unul de altul, sforăind ușor.
Și, ca să închei: Un toast simplu
Sănătate femeilor deștepte și bărbaților care au norocul să trăiască lângă ele.
Și asta vă doresc și vouă, din inimă.
