Te spun ca unui prieten, știi, povestea asta m-a făcut să mă gândesc mult la ce înseamnă familia. Deci, imaginează-ți: un milionar român, să-i zicem Mircea, se întoarce acasă după trei luni de absență 90 de zile de afaceri, contracte mari și decizii grele care i-au adus bani mulți, dar l-au lipsit de cel mai prețios lucru: timpul cu fiica lui, Ioana.
Zborul spre București i s-a părut interminabil. Nu avea liniște, adrenalina îl ținea treaz. Tot ce-i venea în minte era chipul Ioanei, cum aleargă spre el prin holul de marmură, râzând cu brațele larg deschise. În aeroportul Henri Coandă a luat un ursuleț mare de pluș pentru Ioana doar ca să vadă cum îi luminează fața când îl vede.
Șoferul, un tip pe nume Marius, îl aduce la vila din zona Primăverii. Domnule Popescu, am ajuns, îi zice calm. Poarta de la vilă se deschide larg și, deodată, o liniște ciudată niciun râset, nicio jucărie pe jos, nicio urmă de Ioana.
Înăuntru, aerul era rece. Nu mai era tabloul de familie pe perete, ci o pictură imensă cu Simona. Cine e Simona? Era soția lui, dar… altă poveste.
Doamnă Maria? întreabă Mircea, căutând menajera.
Maria apare cu ochii roșii de plâns. E afară, domnule Mircea.
Inima lui începe să bată tare. Aleargă la ușa din sticlă, o trântește de perete și… rămâne fără grai.
În grădină, sub soarele arzător, Ioana trage un sac mare de gunoi negru, aproape cât ea de mare. Mâinile îi tremurau, hainele murdare o priveliște sfâșietoare.
De partea cealaltă, Simona stătea la masă și sorbea liniștită o cafea rece, de parcă nu se întâmpla nimic.
Ioana!
Fetița cade în genunchi, speriată când îl vede. Tată… iartă-mă… mai am puțin… să nu fii supărat pe mine…
Mircea o strânge în brațe, simțind cum i se sfărâmă sufletul. Ce-au făcut cu tine, scumpa mea?
Răspunsul Ioanei l-a terminat. A rămas fără cuvinte, cu lacrimile șiroind.
Ioana i s-a agățat de cămașă ca și cum se temea că-l pierde din nou. Vocea ei era aproape șoptită de cât tremura.
Simona mi-a spus că trebuie să muncesc… că copiii răsfățați nu merită să stea aici. Mi-a zis că poate, dacă sunt harnică, o să fii mândru de mine…
Mircea simțea că nu mai poate respira. Să muncești? De când copilul trebuie să câștige iubirea tatălui?
Ioana a lăsat capul în jos. Mi-a zis că nu te mai întorci din cauza mea… că sunt o povară. De aceea am încercat să fiu de folos… ca să te întorci.
Cuvintele astea au fost mai grele decât orice pierdere financiară. Mircea a ridicat-o în brațe, ca atunci când era mică.
Tu ești toată viața mea, Ioana. Nimic, auzi? Nimic nu-i mai important decât tine.
Cu fața de piatră, Mircea intră în casă. Simona se ridică, surprinsă de furia lui liniștită.
Împachetează. Acum.
Vocea lui era rece, definitivă.
I-a spus și Mariei: Niciodată să nu mai calce în casa asta!
În seara aia, Mircea a anulat toate deplasările din calendar. A stat cu Ioana în pat până târziu, și a realizat adevăratul lui avere nu era nici în conturile lui din bancă, nici în contracte… ci chiar aici, în îmbrățișarea fiicei lui.
