Auzi, vreau să-ți povestesc ceva, ca între noi două. E povestea Irinei din Chișinău. Și-a cunoscut soțul, Cornel, la nunta unor prieteni din sat și zău că parcă a trecut o scânteie între ei din prima clipă! Au stat la aceeași masă, au dansat împreună și n-au mai părăsit sala până dimineața. Dragostea lor a fost ca-n poveștile moldovenești simplă și rapidă. La puține luni după ce s-au cunoscut, s-au căsătorit și au luat un apartament micuț, cu o singură cameră, în sectorul Botanica.
N-a trecut mult și Irina a aflat că va fi mamă. Doamne, nici nu a apucat să facă o ecografie mereu intervenea ceva: ori avea febră, ori patronul nu o lăsa să plece de la lucru, ori apărea altă problemă de ultim moment… Un fel de blestem, știi cum e.
Sarcina a fost tare grea pentru Irina. Mereu se simțea obosită, avea grețuri și dureri de șale. Burta era atât de mare încât abia putea să se miște de multe ori stătea întinsă pe canapea și visa la zile mai bune. În ultima lună înainte de naștere, nici nu ieșea din apartament. Cornel o iubea și avea grijă de ea, dar era tot timpul la serviciu, pentru că trebuiau să plătească chiria și să pună ceva bănuți deoparte.
Nașterea a venit pe neașteptate, cu vreo două săptămâni mai devreme. Doctorii n-au plecat nici o clipă de lângă ea și dintr-odată, hop, au apărut tripleți: două fete, Doinița și Felicia, și un băiețel, Petru. Irina era șocată nici nu știa ce să mai spună! Când Cornel a intrat să o vadă, parcă nu-i venea să creadă: era tată de trei copii într-o secundă.
Cât timp Irina era internată, Cornel a alergat prin magazine din Chișinău și a cumpărat trei pătuțuri, scutece și jucării. Spațiu era puțin, apartamentul lor devenise ca un cuib supraaglomerat, dar n-aveau unde să se mute. A început viața de zi cu zi: nopți nedormite, răceli, febră. Cornel visa la vremurile de dinainte, la dragostea fără griji, la cine romantice și povești nocturne. Dar viața nu se întoarce înapoi, așa cum știm și noi.
Irina abia făcea față cu copiii, era mereu pe fugă și nu mai avea timp nici pentru Cornel. La un moment dat, el n-a mai rezistat. A plecat la serviciu într-o dimineață și… nu s-a mai întors.
Irina a încercat să-l găsească a sunat la spital, la poliție, la prieteni, la rudele din Orhei, nimic. Se pare că Cornel a fugit de tot, nu doar de acasă, ci și de responsabilități.
Atunci Irina și-a dat seama că trebuie să fie puternică. Era singura care putea avea grijă de copiii ei. Mama ei, tanti Lidia, s-a mutat cu ea și au crescut împreună tripleții. N-a fost deloc ușor au trăit din indemnizația pentru copii și pensia mamei, trecând de multe ori peste zilele grele, cu o ciorbă și pâine din piață.
La câteva luni după, s-a deschis un mall aproape de blocul lor, iar Irina a mers să ceară de lucru. Era harnică și responsabilă, chiar dacă avea trei copii acasă, așa că directorul a angajat-o imediat. Din clipa aceea, viața a început să se lumineze. Mai târziu și-a permis să aducă o bonă, iar mama ei a putut să se odihnească mai mult. După câțiva ani, Irina a fost promovată și a devenit o femeie elegantă și încrezătoare schimbată cu totul, cum nu-ți puteai imagina!
Habar n-ai ce surpriză a avut când Cornel s-a întors în Chișinău, să-și vadă părinții și copiii. A venit la uşa ei, i-a cerut iertare și a rugat-o să-i mai dea o șansă. Irina s-a uitat la el și i-a spus clar că drumul lor s-a terminat nu mai simțea nimic pentru el. Când Cornel a plecat, Irina a simțit, pentru prima dată, liniște și eliberare. Și-a dat seama că trecutul e în urmă și viitorul e în față cu tripleții ei minunați și cu munca ei. Și uite-așa, a mers mai departe, cu sufletul împăcat.
