Îmi aduc aminte, ca prin vis, de ziua în care mi-am luat rămas bun de la fratele meu la Gara Centrală din Iași. Mama era foarte emoționată, și parcă o simțeam cum se teme că acela ar putea fi ultimul moment când se vedeau în lumea aceasta, având în vedere vârsta ei înaintată. Cu dorința de a-i revedea pentru ultima oară, am pornit atunci la drum, plin de gânduri și speranțe.
Mai întâi, l-am vizitat pe unchiul meu, Gheorghe, iar după aceea ne-am pregătit să mergem la casa mătușii mele, Iulia. Unchiul Gheorghe, cu hazul lui moldovenesc, a făcut o glumă despre nunta mea ce urma să fie peste jumătate de an, iar eu l-am invitat în spirit de glumă. M-a avertizat să fiu cu băgare de seamă, că are un semn din naștere care-i aduce noroc. Vremea era blândă, cu soare și adia vântul ușor.
Când am ajuns, mătușa Iulia și soțul ei, Vasile, ne-au primit cu brațele deschise. Dimineața următoare, eu și verișoara mea cea mică, Dorina, am hotărât să profităm de valurile Mării Negre. După ce ne-am răcorit în apă, ne-am întors acasă să luăm prânzul. Dorina, deși părea obosită, avea planuri de distracție. M-a convins să pornim iar spre mare și să mergem, apoi, la un film la cinematograful din Constanța.
Când am ieșit din apă, doi tineri s-au apropiat de noi și ne-au cerut indicații cum să ajungă pe strada Traian. Dorina a explicat, iar celălalt băiat m-a privit cu atenție și m-a întrebat: Scuzați-mă, vă numiți Antonia?
Destul de mirată, am ridicat din sprâncene, iar el a continuat rapid: Locuiți în București și aveți o prietenă pe nume Simona. Ea este sora mea. V-am văzut în fotografiile făcute de Simona și mi-a fost foarte curios să vă cunosc. Abia atunci am remarcat semnul de naștere de pe brațul lui.
Am decis să mergem cu toții la film, iar după aceea am făcut o plimbare lungă pe malul mării. Când ne-am despărțit, băiatul mi-a spus că el și prietenul său terminau o călătorie de afaceri prin Dobrogea și urmau să plece a doua zi. Mi-a cerut permisiunea să mă sune și numărul de telefon, pe care i l-am dat fără ezitare.
După zece zile, s-a întâlnit din nou cu mine și cu mama la aeroportul din Chișinău, iar peste șase luni, am devenit soț și soție, la o nuntă tradițională moldovenească, cu muzică și voie bună, și am început o viață nouă împreună. Adesea mă gândesc la acele clipe, și simt că au trecut ca o adiere de vânt pe malul mării.
