Jurnal personal, 14 aprilie, Chișinău
M-am întrebat vreodată cât de mult poate spune despre cineva doar o singură frază din profilul de pe un site de întâlniri? Nu poza făcută lângă vreo mașină străină și nici interminabila listă de cerințe, ci o simplă propoziție aruncată la întâmplare, dar care în realitate dezvăluie atât de mult.
Caut femeie fără probleme materiale.
Tocmai aceste cuvinte mi-au atras atenția într-o sâmbătă seară, pe când răsfoiam pe fugă profilurile. În poză, un bărbat absolut banal: nici prea gras, nici prea slab, privire blândă, cămașă curată, parcă tocmai scoasă de la naftalină. Să-i zicem Cătălin, are 45 de ani.
De regulă, trec mai departe fără să mă uit la astfel de formulări. În limbajul femeilor, de obicei asta înseamnă: Nu vreau să mă implic financiar și sper foarte tare să plătești pentru amândoi. Dar în seara aceea, s-a trezit în mine curiozitatea. Chiar eram dornică să aflu ce se ascunde în spatele cerinței acestei autonomii financiare la un bărbat care pare atât de, să zicem, obișnuit.
Curiozitatea s-a transformat într-o mică cercetare sociologică. Am acceptat să ne vedem.
Prima impresie: totul e steril și cu o anxietate ascunsă
Cătălin a propus să ne întâlnim în Parcul Valea Morilor tipic pentru cei care vor să evite cheltuiala de la o cafenea. Nu am obiectat; mie îmi place să mă plimb, mai ales că vremea era răcoroasă, dar senină.
A sosit la fix. La secundă. Inițial am apreciat punctualitatea, dar apoi mi-am dat seama: nu era siguranța omului care știe ce vrea, ci un fel de disciplină școlărească. Cătălin stătea la intrarea în parc, drept ca un soldat, purtând pantaloni la dungă, perfect călcați și aproape rigizi de câtă grijă li s-a dat.
Bună ziua, a spus, aruncându-mi o privire scurtă la palton și la geantă. Parcă analiza dacă port sau nu vreo siglă de firmă poate să caute acele probleme materiale.
Am pornit încet pe alee și, pentru vreo zece minute, conversația a fost standard: vreme, drumuri, oboseala după o săptămână de muncă în oraș. Vorbea corect, chiar un pic pompos, cu un ton care lăsa să se înțeleagă nevoia de aprobare sau, poate, de justificare.
Interviu pentru postul de femeie convenabilă
Deodată, trecând direct la subiect, ca și cum ar fi deschis CV-ul unui candidat, Cătălin a întrebat:
Unde lucrați?
Sunt contabilă-șefă la o firmă de transporturi.
A, foarte bine. Stabil, serios. Stați în chirie sau propriul apartament?
Era să mă împiedic pe alee. De obicei astfel de întrebări apar după două pahare de vin, nu în minutul cincisprezece al întâlnirii.
Propriu, am mințit, curioasă unde vrea să ajungă.
Minunat, s-a relaxat vizibil Cătălin. Acum, știți, multe femei caută bărbat doar ca să-și rezolve problemele materiale: credite, datorii, rate. Eu cred că o relație trebuie să înceapă de la egal la egal.
Teoretic, sună logic. Cine nu vrea parteneriat? Dar, ca întotdeauna, diavolul se ascunde în detalii.
Iar dumneavoastră? Locuiți singur? am întrebat.
Și aici vine replica care ar fi pus capăt discuției pentru orișicine, dar setea mea de tipologie nu era oprită.
Nu, locuiesc cu mama. E practic și logic. De ce să plătești chirie când există un apartament mare cu trei camere? Plus, mamei îi este greu singură are vârsta, are tensiune.
La patruzeci și cinci de ani cu mama.
Cum împărțiți sarcinile casnice? am continuat.
Of, mama e o femeie de modă veche, a spus brusc cu un zâmbet pe care nu cred că mi l-a adresat niciodată mie în timpul întâlnirii. Bucătăria e teritoriul ei, și gătește excelent. Eu ajut: duc gunoiul, merg la cumpărături, dar doar cu listă. În rest, totul e pus la punct la noi.
Cu listă, notez în gând.
Modelul economic al băiatului de mamă
Ajungem la un chioșc cu cafea. Mă opresc. Cătălin ezită vizibil.
Doriți o cafea? întreabă cu tonul cuiva care s-ar băga într-o afacere riscantă.
Accept un cappuccino.
Aici sunt prețuri cam mari…, aruncă el o privire la meniu. Acasă am espressor bun, de obicei îmi iau termosul cu mine. Azi am uitat. Ei, bine, să luăm. Doriți mică?
Îmi ia o cafea mică. Pentru el, nimic.
Eu am băut acasă, mârâie el.
În continuare, Cătălin începe lecția despre femeia fără probleme. Pentru el, conceptul cuprinde nu doar o femeie cu un loc de muncă, ci una complet independentă, pregătită să se integreze într-o viață deja fixată.
Nu înțeleg de ce femeile sunt atât de preocupate de bani, reflectează el. Fosta mea era mereu cu: Hai să ne mutăm, hai în vacanță, hai să schimbăm mașina. Dar de ce? Mașina merge, apartamentul există. Eu și mama trăim modest, dar avem un mic fond de siguranță.
Mama nu are nimic împotrivă să vă căsătoriți? întreb direct.
Doamne, dimpotrivă! Îmi tot spune: Cătăline, adu-mi o noră gospodină, că eu nu mai pot să spăl pe jos!
Aici s-a făcut lumină de tot.
El nu caută o parteneră. El și mama lui caută o schimbare de generație.
Mama îmbătrânește și devine din ce în ce mai greu să-l îngrijească pe băiatul de patruzeci și cinci de ani. Borșuri, cămăși, podele devin greu de gestionat. Se caută o succesoare. Dacă nu are probleme materiale, cu atât mai bine, ca să nu împartă bugetul.
Apelul de la baza de comandă
Când conversația aluneca spre discuții despre economie la lumină și gaze, sună telefonul. Cătălin tresare.
Da, mamă? Tonul devine blând, aproape de copil. Da, mă plimb. Da, cu doamna aceea. Nu, nu mi-e frig. Șalul e la mine. Chiftele? Vin. Într-o oră? Bine. Să iau unt? De țară? Am înțeles.
Închide și zâmbește cu scuze.
Mama se îngrijorează. Mă roagă să ajung la cină.
E ora 17:00.
Cătăline, îi spun, nu v-ați gândit că femeia fără probleme materiale ar putea să vrea să aibă propria ei viață? Separat de mama dvs. Să călătorească, să iasă la restaurante?
S-a uitat la mine mirat, sincer.
Dar de ce să trăiască separat dacă avem apartament? Nu e logic. Iar cu restaurantele… Mâncarea gătită acasă e mai sănătoasă. O femeie trebuie să aprecieze focul de acasă.
Cine conduce, de fapt?
Am încheiat politicos, m-am urcat în troleibuz și am dat drumul gândurilor.
Astfel de bărbați par doar economi sau firi prea apropiate de mama. Dar, în realitate, Cătălin nu-și trăiește viața. Trăiește după regulile mamei și le numește ale sale.
Caut femeie fără probleme materiale tradus corect înseamnă: Caut femeie care să nu-i facă probleme mamei mele.
O femeie cu rate va avea nevoie de sprijin. O femeie cu copii de atenție. O femeie independentă poate să-i dea peste cap bula de confort. Lui nu-i trebuie așa ceva.
De ce e o capcană
Paradoxal, bărbații de acest tip atrag deseori femei puternice, independente. Obosite să ducă tot greul, credem: Măcar e serios, stă acasă, muncește, nu e gigolo.
Dar totul pentru familie aici înseamnă, de fapt, totul pentru mama. Nu vei fi niciodată pe primul loc. Ai voie doar cât timp nu schimbi regulile și nu soliciți acces la buget.
Profilul lui Cătălin l-am șters. Sau, mai bine zis, l-am blocat, ca să nu-l mai văd niciodată.
Voi ați întâlnit astfel de Cătălini? Credeți că un bărbat ca el are vreo șansă la o familie normală sau totul e deja hotărât? Spuneți-mi și voi ce părere aveți.
