Mie îmi trebuie o femeie care să nu fie mai în vârstă de 42 de ani. Asta-i limita maximă. Și chiar și atunci, dacă arată cel mult de 35. La cincizeci de ani, crede-mă, Nico, lucrurile nu mai sunt la fel. Eu caut pe cineva vioi, plin de energie, nu o colega de generație.
Să nu crezi că mă dau mare, că nu sunt vreun Ștefan Bănică Jr., dar în suflet eu am douăzeci și opt de ani. În plus, bărbatul, cu vârsta, doar se rafinează, pe când femeia păi, tu pricepi.
Eu și prietena mea, Corina, stăteam la o masă alăturată și fără să vrem am început să urmărim spectacolul lui personal. Intrasem să mâncăm ceva după sală, discutam despre schema nouă de alimentație, când discursul bărbatului a invadat tăcut discuția noastră.
Ai auzit? a șoptit amuzată Corina. S-a scumpit domnul! Mai degrabă îl găsești la vânzare la reducere.
Psst, i-am făcut semn zâmbind. Să nu pierdem spectacolul, e ca la teatru.
Între timp, oratorul nu încetinea deloc:
Eu, spre exemplu, ieri nu mănânc niciodată. Principiul meu! Femeia trebuie să gătească mereu proaspăt. Bine, cât sunt singur, mai arunc niște găluște la fiert, nu-i panică. Dar, dacă e relație, deja contează: ciorbă, chiftele, cozonac și să fie suplă. Eu vreau contrast: eu respectabil, ea finuță.
Dar cu copiii cum e? a întrebat cu o scânteie în glas prietenul lui. Copiii tăi sunt mari, la pensie ajungeți, deja o să ai nepoți.
De moștenitori nu mai am nevoie, am destui. Caut o tovarășă, pentru suflet și pentru trup. Să fie activă, să mergem în pădure, la munte, sau măcar la țară.
Aproape mi-a venit sucul pe nas. La munte? Eu cred că la cel mai apropiat magazin abia ajunge fără să gâfâie.
Corina, pariem că mă abordează? i-am șoptit, făcându-i cu ochiul.
Chiar vorbești serios? a zis ea uimită. Nico, tu n-ai nici măcar 40.
Taci, i-am pus degetul la buze. E un experiment social! Vreau să văd cât de adânc merge autosugestia bărbaților.
Nu mi-a fost deloc greu să intru în vorbă cu el. Am făcut schimb de numere, iar seara deja schimbam mesaje de parcă ne știam de o viață.
Pe net se ascundea sub pseudonimul Macho48.
În poză, cu burta trasă, cu o Dacie de lux pe fundal și privirea “de șef”.
După câteva zile, Costel m-a invitat la o întâlnire.
A venit în costumul bun. Nasturii sacoului stăteau din greu la datorie la presiunea burticii lui curajoase.
Nicoleta, mi-a zâmbit larg, afișând niște dinți nu tocmai perfecți. Azi arăți superb.
Mulțumesc, Costele, am spus timid. Nici tu nu arăți rău.
Ne-am mai văzut de câteva ori.
Pentru mine era un adevărat test actoricesc. Ascultam încordată poveștile despre imperiul lui de business (un chioșc la piață), cum era să-și cumpere Dacia nouă (dar a ales să investească în afacere) și cât de important e ca bărbatul să aibă o casă îngrijită.
Am mers într-un parc după o sută de metri, respira greu, dar susținea că face exerciții de respirație specială.
Apoi a venit momentul!
Costel, relaxat după cină și răsfățat cu complimentele mele, a simțit că e vremea să facă pasul următor.
Nicoleta, a spus, luându-mă de mână. Ești perfectă: suplă, gospodină, tânără Bine, recunosc nici eu nu am patruzeci și opt.
Seriooos? am ridicat sprânceana. Cât ai, de fapt?
Cinci-zeci și cinci, a recunoscut, emoționat tot așteptând să vadă ce zic. Dar arăt bine, nu-i așa?
Aiurea, Costel, nu dai mai mult de 54! Eu, oricum, apreciez bărbații cu experiență, e vorba de înțelepciune.
Era fericit nevoie-mare.
Vezi? Mă bucur, că am stat cu grijă. Eu sunt foarte strict, ți-am spus: femeile peste 42 de ani nu mă atrag. Nu mai au acea energie. Dar tu ești foc o adevărată domnișoară.
Îți mulțumesc, dragule, i-am mângâiat ușor chelia. Și eu am o mică taină.
Ce? Copii? Datorii?
Nu, nici vorbă. Vârsta.
S-a încordat de tot.
Adică? Nu ai 40?
Aproape.
Treișpeșiopt? a sperat din ochi.
Mi-am scos buletinul și i l-am întins.
Vezi și tu, Costele.
A luat documentul cu mâna tremurândă, s-a uitat la data nașterii, a numărat ceva în gând.
1975
Cinci zece Adică ai cincizeci de ani? a șoptit, palid.
Fix. Am făcut jubileul acum două luni.
Buletinul i-a căzut din mână. Se uita la mine ca și cum tocmai i-aș fi spus că Pământul nu mai e rotund.
Și totuși, arăți
Ca o femeie care se îngrijește, nu ca una care bagă șaorma la greu, Costele.
Dar m-ai mințit! a protestat. Păi ți-am zis: doar până la 42 accept. E regula mea. Nu pot să ies cu una de-o seamă cu mine.
Dar eu nu-s de-o seamă cu tine. Nu te-a deranjat până n-ai văzut buletinul, așa-i? Sau ți-a trosnit la mine vreun miros de pensionară?
Costel s-a făcut roșu.
Nu, dar cincizeci deja vine pensia.
Vezi tu, bătrânețea asta nu-i la pașaport, e în cap i-am zis, ridicându-mă. Eu încă sunt la începutul vieții Și am realizat ceva important.
Ce anume? m-a întrebat cu ochii lui decolorati.
Că mie, la cincizeci de ani, chiar îmi trebuie bărbat nu un set de complexe, burte și chioșcuri. N-ai face față la focul meu, te-ai aprinde instant.
Mi-am luat buletinul și am ieșit spre ușă.
Nico! a strigat. Stai, și cu noi ce facem?
Dar ce noi, Costele? După logica ta, suntem de-o vârstă. Ție-ți trebuie tinerică. Găsește, poate ai noroc și dai de una cu vederea slabă.
Am ieșit din căsuța lui, cu miros de plăcinte și mileuri, și am inspirat adânc aerul proaspăt.
Jos, în mașină, mă aștepta Corina.
Ei, cum a fost? m-a întrebat, când m-am așezat lângă ea. S-a “descoperit”?
Și încă cum! i-am spus, râzând. Ar fi trebuit să-i vezi fața când i-am arătat buletinul! Parcă a aflat că Sighișoara nu e în China.
Și cu povestea voastră ce faci?
El tot caută tinerică și va suferi de unul singur. Noi ieșim la sărbătorit! Am întâlnire, Corina, cu un bărbat normal, de 45 de ani, căruia nu-i pasă ce scrie în buletinul meu.
Cât despre Costel, e încă prezent pe site-ul de matrimoniale. Și-a schimbat profilul: Caut doamnă fix până în 40 de ani. Să fie sinceră! Fotografii, normal, tot de-acum zece ani.
Oare de ce mulți bărbați fug de femei de-o seamă cu ei? Și merită să-ți ascunzi vârsta ca să ai vreo șansă la o poveste? Sau e mai sănătos să fii sincer de la început?
