– Bună ziua, doamnă! Îmi cer scuze, vă deranjez, sunt vecina dumneavoastră de la etajul de jos.
– O să dau muzica mai încet acum, nu vă faceți griji, a răspuns fata purtând un halat subțire. Într-o mână ținea un pahar cu vin.
– Vai, nu-i nevoie să reduceți volumul. M-au sunat de la serviciu soțului și i-au cerut să ajungă urgent acolo.
– Sper că nu s-a întâmplat nimic grav, cu sănătatea?
– Nu mi-au spus nimic concret. Doar că e urgent. Să ajung la mama ar dura prea mult. Ați putea, vă rog, să stați cu băiatul meu până mă întorc? Are șapte ani jumate, teoretic poate sta și singur, dar eu tot mi-aș face griji. Sunt deja pe muchie de nervi
– Sigur, mă schimb repede și cobor la dumneavoastră.
– În general e foarte liniștit, stă pe tabletă sau te întreabă de tot felul.
***
O fată, îmbrăcată într-un maiou alb și blugi, stătea la masă, cu o cană de ceai și vorbea la telefon:
– Fata asta, Smărăndița de la contabilitate, e chiar batută în cap. Se vede clar cum îi face ochi dulci lui domnul Petru Serafim.
În bucătărie a intrat băiatul cu tableta în mână. Din tabletă se auzeau voci profesorii de la Legende urbane încercau să ajungă la un consens. Pe maioul băiatului scria: Viitorul aparține roboților!.
– Mă scuzi, te sun mai târziu, particip la o acțiune de caritate, a spus fata la telefon. – Salut, eu sunt mătușa Veta. Vrei un ceai?
– Nu, mulțumesc. Eu sunt Radu. Mi-a zis mama de dumneavoastră. Și sunteți drăguță… Deși mama spune că toate fetele drăguțe sunt nefericite. Tata, însă, îi spune mamei că după logica ei, ori e urâtă, ori căsnicia nu-i așa reușită.
– Amuzanți părinți ai tăi. Mulțumesc de compliment, dar cu partea de nefericit…
– Unde e soțul dumneavoastră?
– Să zicem că a plecat la magazin. De vreo trei ani.
– Aha, am înțeles! V-a lăsat!
– Auzi, voi aveți în casă ceva mai tare decât ceaiul? Mi se face rău de la discuții d-astea.
– Parcă e vin în frigider.
– Mulțumesc, dar mai bine beau ceai. Sunt în vizită, totuși.
– Mătușa Veta, vă trebuie un alt soț.
– Radu, o să aștept să mai crești tu. Dar unde să-i găsești, spune și tu
– Pe cine căutați? Am văzut la televizor că trebuie să știi exact ce-ți dorești.
– Trimite-mi un link, să văd și eu. Pe scurt, pe cineva bogat, frumos, bun. Să mă iubească și să am tot ce vreau…
– Dar dumneavoastră, ce-i oferiți? Dacă e inteligent, vrea ajutor, nu un gândac de bucătărie…
– Unde ai zis că e vinul? fata a deschis frigiderul, a găsit sticla de vin, a vărsat ceaiul la chiuvetă și a pus vin în cană.
– Am văzut și o emisiune despre soțiile de bogați toate alcoolice, trăiesc în vile și beau la greu.
– Asta, dragă Radule, se cheamă singurătate. Vrei să bei cu mine? Glumesc!
– Știți cu cine mă însor eu?
– Păi n-am zis că cu mine?
– Serios vorbind.
– Cu cine?
– Cu Anda. Mergem împreună la clubul de robotică. E deșteaptă. Mai deșteaptă ca mine! Odată, la un concurs, aveam două module bluetooth care nu se conectau. Eu mă panicasem, că nu mergea robotul. Ea m-a liniștit și s-a apucat să reconecteze. Apăreau zece dispozitive pe ecran, telefoane, calculatoare, dar modulele noastre lipsă. A ieșit cu ele afară. Am fugit după ea spre pădure. Pe acolo nu erau alte semnale și brusc s-au găsit. Am câștigat concursul împreună. E echipa mea! Am încredere în ea! Și chiar o iubesc!
Fata a dat peste cap cana cu vin. Și-a mai pus una.
– Păi Anda mi-a suflat un așa mire! Deci, tu crezi că ar trebui să-mi caut bărbat la serviciu?
– Oamenii puternici se găsesc singuri! Nu-i cauți pe la piață ca pe roșii.
– Auzi tu, psihologule, nu pricep nimic!
– Faceți-vă singură bogată, frumoasă, și bună! Înțeles?
– Și atunci la ce mi-ar mai trebui cineva? Aș călători, aș învăța engleză, m-aș duce la dansuri, la cursuri de gătit. Învățam și sarmalele alea adevărate!
– Și ce vă oprește acum?
– Soțul care ar trebui să plătească pentru toate.
– Atunci clar, sunteți gândacul despre care vorbeam. Un parazit.
– Hei, termină cu insultele. Vreau doar fericire simplă, ca orice femeie.
– Ar trebui să te uiți mai puțin la filme. Altfel o să-ți cauți un bărbat inexistent toată viața, în loc să trăiești!
– Taci că nu știi tu nimic! Hai fugi în camera ta, deșteptule! La culcare cu tine!
Băiatul a plecat. Fata avea lacrimi în ochi. A terminat vinul. A sunat telefonul, dar l-a respins. S-a auzit ușa de la intrare. Au apărut doi, zâmbind și cu obrajii roșii.
– Vetuca, mulțumim că ai stat cu Radu, a bâiguit vecina.
– Nicio problemă. Am băut vinul vostru
– Nu-i nimic, restul îl bei altă dată.
– Văd că soțul e bine?
– Vai, a complotat cu colegii! Niște zăpăciți. Azi e aniversarea primului nostru sărut. M-am dus la el la birou, el pe jos cu o foaie pe piept: Sunt Frumosul Adormit. Sărută-mă! Am cumpărat vin, am mers la film, ca-n studenție.
– Ați complotat împreună, nu? Gata, eu mă retrag!
– Cum s-a purtat Radu? a întrebat mama de pe hol.
– Foarte rău. Foarte rău! Să știți că vreau să mai stau cu el, să-l educ…
Svetlana, bună ziua! Vă rog să mă scuzați, sunt vecina dumneavoastră de la etajul de jos.
