Minunat că ai propus finanțe separate. Atunci pur și simplu îmi păstrez totul pentru mine.
Când soțul meu a împins farfuria la cină cu aerul acela de parcă i-aș fi adus nu sarmale calde, ci citație de la judecătorie din Chișinău, am înțeles că urmează discursul-program. Sergiu și-a potrivit șervetul, a tușit scurt și, privind prin mine ca un acrobat al economiei de piață visând la viitor senin între betoane sovietice și livezi uitate, a spus:
Lenuța, am calculat. Bugetul nostru scârțâie din cauza lipsei tale de educație financiară. Trecem la finanțe separate. De mâine.
Intriga a murit la naștere, dar mirosul de absurditate s-a împrăștiat în cameră ca izul de crap prăjit la nuntă. Am lăsat furculița jos, încet.
Minunat că ai propus, Sergiule, am zâmbit cu zâmbetul acela de vulpe care a prins deja puiul. Atunci pur și simplu îmi păstrez totul al meu.
Sergiu a clipit. În mintea lui, ce amintea de masa verde de table unde gândurile se izbeau rar și cu zgomot, cuvintele mele nu aveau loc de cădere. Se așteptase la lacrimi, mustrări, poate chiar un mic uragan, dar în niciun caz la liniște.
Așa să faci, a dat el din cap cu condescendență, deja cheltuind în gând leii economisiți de pe urma mea. Eu o să strâng pentru statut. La bărbat îi trebuie statut, Lenuța. Tu… la ciorapi tot ai să ai de-ajuns.
Soțul meu, Sergiu Vasile, era un personaj fascinant. Avea talentul rar de a se crede rechin al afacerilor deși era doar șef de echipă la o firmă de geamuri termopan din Bălți. Statutul lui se măsura într-un telefon scump pe care îl folosea la 5% din capacitate și colecția de citate motivaționale de pe internet.
Am înțeles, am zis. Dar mai mănânci chifteaua asta? Sau nu intră în bugetul tău nou?
A mâncat-o. Gratis. Pentru ultima dată.
Prima săptămână de noua politică economică a trecut sub semnul mândriei. Sergiu se plimba prin apartament ca un curcan, făcând pe grozavul fără să întrebe cât costă detergentul de spălat. Și-a cumpărat un agendă premium din piele ecologică și a început să noteze cheltuielile.
Miercuri s-a întors cu o pungă în care bolboroseau două beri ieftine și o pungă de pelmeni la promoție. Eu despachetam coșul din supermarket-ul bun de la colț: păstrăv, avocado, cașcaval, legume proaspete, o sticlă de Fetească regală bună.
Sergiu s-a sprijinit pe toc, ca un țăran istovit după cositul fânului:
Băi, cucoană, tu ai chef de risipă? Ia uită-te la astea! D-aia n-am strâns nimic. Nu noi, Sergiule, ci eu. Tu economisești pentru statut. Ți-ai rezervat raftul din frigider? Jos, la legume. Temperatura e exactă pentru… activele tale.
A bombănit, și-a luat pelmenii și i-a trântit în tigaia mea. Gazul? am întrebat fără să-l privesc.
Ce-i cu gazul?
Gaz, apă, uzură la crăticioară, lichid de spălat. Or avea preț, nu?
Lenuța, nu fi mică la suflet! S-a strâmbat ca un boier ce gonește țânțarii de la masă.
Nu-i zgârcenie, Sergiu, ci… economie de piață.
A încercat să schițeze un zâmbet, dar pelmenii fierbinți i s-au lipit de cerul gurii și grimasa a ieșit jalnică, ca la un ciobănesc ce a lins lămâie. Te enervezi că ți-am tăiat accesul la card? a conchis el, desprinând pelmenii de măsele. Femeile nu suportă să piardă controlul.
Sâmbăta ne-a vizitat tanti Ana, mama lui. Un fenomen. M-a iubit mereu pe cât de tare l-a disprețuit pentru naivitate pe băiatul ei. A fost șefa contabilă la fabrica mare de mobilă cinci ani de zile, cifrele pentru ea erau mai sfinte decât duhul Braghișului.
Beam ceai cu plăcinte. Sergiu, pe partea opusă, rodea o corniță cumpărată la reducere, având figura unuia condamnat la regimul austerității.
Mamă, poți crede? Lenuța mea ascunde până și hârtia igienică! s-a văitat Sergiu, sperând la alianță. La baie stă un sul țăpănos, dar ea-n dulap ține unul, cu parfum de piersică…
Tanti Ana a pus ceaiul la locul lui, pe farfurioară:
Măi dragă, când ai hotărât să faci segregare, cu ce-ai gândit? Cu partea exact destinată hârtiei?
Mamă! Optimizarea bugetului! Vreau să-mi iau o Dacie…
O mașină?! una sprânceană i s-a ascuns sub breton. Cu cei vreo 50 de lei ce-i ții ascunși de nevastă? Tu economisești la hârtie și vrei să arăți ca boss pe drum?
Investiție e!
Investiție e răbdarea Lenuței, că încă nu te-a gonit din apartamentul ei, a tăiat tanti Ana. Lenuțo, plăcinta-i din vis.
Când Sergiu s-a întins după plăcintă, mâna mea cu cuțitul de unt i-a blocat drumul calm:
Două sute de lei, Sergiu, sau mănânci colăcelul.
Serios? Chiar și la masă cu mama?
E piață liberă, dragă. Furculița costă încă zece.
Sergiu s-a iritat, s-a roșit, a luat cornița și a ieșit trântind ușa de la bucătărie.
Isteric… tot pe tată-su-l seamănă. Ăla tot bani albi a strâns, până l-am trimis la maică-sa cu bagajul de chiloți. Ține-te, fata mea. Începe etapa sunt supărat și mă pedepsesc singur.
După două săptămâni experimentul a intrat în criză. Sergiu slăbise, hainele erau boțite (detergentul era al meu, săpunul lui nu-i plăcea), mirosea a deodorant ieftin și mă privea de parcă era un lup înfometat, dar cu pretenții regale.
Vineri seara am venit acasă, obosită, dar mulțumită primisem un bonus. Pe masă: un buchet de garoafe veștede și o sticlă de spumant ieftin Vinăria din Vale.
Sergiu stătea la masă, sclipea ca un covrig lustruit.
Lenuța, vin-o să vorbim! Am decis să relaxăm condițiile: pot pune în bugetul comun… pauză teatrală o mie de lei. La mâncare.
L-am privit. Garoafe ca ierbar uscat, șampanie de bârfe și arsuri.
O mie? am întrebat. Ce gest de generozitate, Sergiu. Dar vezi, există un detaliu. Am scos dosarul cu foaia de Excel.
Ce-i asta? S-a crispat.
Factură, dragă. Pentru chirie: apartament central (ai acces la bucătărie și sufragerie) 6 000 lei, utilități (stai la duș trei ore) 1 200, serviciu de curățenie (eu fac, tu strici) 800. Total: 8 000 lei pe lună. Pentru două săptămâni patru. Plus aparatura folosită.
L-a apucat spaimă albă:
Tu… tu mă taxezi că stau în apartamentul nevestei mele?
În apartamentul femeii cu care ai finanțe separate. Ai spus: Tot ce-i al meu, al meu. Apartamentul al meu. Ești chiriaș. Și fără contract, pot să te evacuez oricând.
Lipsă de omenie! Eu sunt bărbatul! S-a ridicat, trântind scaunul.
Ești bărbatul care economisește pe spinarea soției, dar uită că trăiește din banii ei, am spus, încet, dar tăios ca lama. Vrei egalitate? Plătește. Sau caută alt statut, poate-i mai ieftin.
Sergiu s-a sufocat de indignare. Mâinile îi fluturau fără sens:
Ai să regreți! Eu plec! Găsesc pe alta care să mă respecte, nu doar să numere metri pătrați!
Drum bun, Sergiu. Să nu uiți și pungile cu pelmeni din congelator. Sunt bunurile tale.
S-a plimbat prin casă ca un vânt turbure, a aruncat hainele în geantă. A urlat că-s mercantilă, că dragostea a murit, că pleacă în noapte și frig…
Sun-o pe mama să-ți pregătească un pat, am turnat un pahar de Fetească. Și comandă taxi Economic. Ține la statut.
A trântit ușa atât de disperat de parcă voia să-mi trezească conștiința, dar doar vecina de jos s-a trezit.
Apoi, liniștea a devenit dulce, ca mierea din bour. M-am așezat în fotoliu, am privit luminile Chișinăului și am simțit o ușurare ciudată și visătoare. Telefonul a sunat. Mesaj de la tanti Ana:
A ajuns. Nervoasă, flămând, caută dreptate. I-am zis că dreptatea costă, dar n-are bani. Facturat masa și patul. Lasă-l să se obișnuiască cu piața noastră. Tu ești bine?
Am zâmbit și am răspuns:
Sunt bine, mama. Cu banii economisiți, cred că-mi iau perdele noi.
Nu e nevoie să-i explici unui om de ce greșește. E mai eficient să-l lași să-și plătească lecția la tariful complet. Când un bărbat cere independență, asigură-te că rămâne pe linia de plutire atunci când îi oferi exact ce a cerut.
