Un pisicuț mititel, deloc atrăgător la chip, a apărut într-o zi în fața magazinului alimentar din sat, de parcă-l adusese vântul sau îl lăsase cineva intenționat acolo. Puiul acesta, o fetiță răvășită și zdrențuită, se fâstâcea pe lângă prag, strângând lăbuțele sub burtică și tremurând de frig și umezeală. Oricât de plângăreț era miau-ul ei, nimeni dintre trecători nu se lăsa înduioșat: căpușorul era tot o crustă, ochii abia se zăreau, iar blănița de pe urechi și gât era ciufulită, ca și cum fusese dată prin mălai.
Cum a ajuns acolo, n-a știut nimeni, însă aspectul său stârnea mai degrabă mila. Vânzătoarele, inimoase, au primit-o în magazin, la căldură, și chiar i-au pus câteva picături contra puricilor, dar n-a fost cu mare folos. Pisicuța venea zilnic, cu o regularitate incredibilă, și implora cu ochii să fie luată în brațe.
Iarna bătea la ușă. Fetița, care deja tremura la -5°C, n-ar fi avut vreo șansă să reziste pe uliță când temperatura scădea la -15 sau chiar -20°C. Una dintre vânzătoare și-a amintit că vara luasem deja un alt motănel abandonat chiar la acest magazin și, hotărâtă, ne-a chemat iar în ajutor.
Când am sosit, pisicuța zbârnâia printre picioarele noastre și pe lângă cușcă, ca și cum înțelesese că ăsta-i ultimul tren către o viață adevărată. S-a ridicat pe lăbuțele din spate, s-a încolăcit în jurul mâinii mele, făcând pe simpaticul cum numai un animăluț știe.
Dintr-o singură poză era clar suferise de râie. Din fericire, boala nu era gravă și putea fi tratată ușor. Câteva picături de Stronghold sau Inspector pe ceafă și aproape minune, s-a însănătoșit repede.
Ajunsă la căldură și cu atenția meritată în prea-plinul unei mici familii de plasament, micuța a început să torcă precum un Trabant vechi și să se gudure mereu. Primele zile nu a făcut altceva decât să mănânce și să doarmă pe apucate.
Numele a venit de la sine Cartofior. Parcă nu putea primi alt nume, că era mică, torsălită și plinuță, exact ca un cartof dolofan, dar teribil de simpatică. Starea-i de ciufuleală n-a durat însă mult: două tratamente și Cartofior și-a scos la lumină niște ochișori curioși, într-o față deja mai drăgălașă.
Blănița mai avea nevoie de niște timp să-i crească pe urechi și lăbuțe, dar asta se rezolvă cu puțină răbdare. Cartofior e deja programată la sterilizare, și parcă de pe-acum se transformă într-o domnișoară sănătoasă, îngrijită și irezistibilă… Pe bune!
