Dimineața aceasta a fost una încărcată de emoții. Am aflat de la asistenta șefă, doamna Ecaterina Stan, că o fată de 18 ani din Chișinău a născut o fetiță și, imediat după ce a semnat o cerere de renunțare, a chemat un taxi și a plecat din maternitate fără să privească înapoi. Nu cred că își putea imagina cu adevărat ce provocări o așteptau pe mica bebelușă, abandonată pe lume chiar din prima zi.
Seara, eu și soțul meu, Cătălin, am ajuns la maternitatea din Chișinău, cu inima plină de emoție și bucurie, așteptându-ne cu entuziasm la venirea pe lume a celui de-al patrulea copil. Familia noastră este deja mare și zgomotoasă, cu trei copii acasă, inclusiv doi gemeni surpriza vieții noastre la vremea respectivă, pentru că nimeni, nici măcar părinții noștri, nu a mai avut gemeni în familie. După aceea, glumeam mereu la fiecare sarcină: Ce-ar fi să fie din nou gemeni?
Părinții noștri au fost foarte emoționați de veste și ne-au oferit toată susținerea în primele zile. La a doua ecografie ne-au spus clar: E doar unul acum! și de atunci ne-am liniștit și am așteptat cu sufletul la gură marea întâlnire.
Când s-a născut al patrulea nostru mic ninja, deja toate fricile erau uitate. Am stat într-o rezervă separată, plătită din timp de Cătălin costul a fost de 3200 lei moldovenești, dar liniștea merită fiecare bănuț.
După câteva ore, mi-au adus fetița la alăptat. Tocmai când mă linișteam, a intrat doamna Ecaterina cu o expresie gravă pe chip și mi-a zis încet: Avem o problemă.
În acea dimineață, fata de 18 ani născuse o fetiță, semnase renunțarea și plecase în grabă. După naștere abia se putea ține pe picioare, dar nu a vrut să stea nici măcar un minut în plus. Nu am reușit să o oprim. Fetița ei, însă sănătoasă, frumoasă, dormea într-un pătuț.
Gândurile mi-au zburat, neliniștită: Tare mult mi-am dorit gemeni Dar dacă aș lua acasă această fetiță?.
Am putea spune că tu ai născut-o mi-a șoptit Ecaterina. Dar imediat mi-am dat seama Nu vreau să ajungă la orfelinat ce viață să aibă acolo un copil atât de mic? Mi se rupe inima Dar, totuși, e ilegal.
Procesul de adopție în Republica Moldova poate dura câteva luni, fără vreo garanție de succes. Și cât timp se așteaptă, micuța ar ajunge într-un centru de plasament, printre străini.
M-a întristat nespus de mult. Trebuie să recunosc m-a zguduit povestea fetei. O știam bine pe doamna Ecaterina, chiar și în afara maternității o femeie cu suflet mare, empatică și grijulie. Poate și de aceea mi-a propus o soluție atât de grea.
O tânără a ales, după naștere, să plece de una singură; micuța, sănătoasă, are nevoie de dragoste; legalizarea adopției durează, uneori fără rezultat; și totuși cineva cu inimă bună vrea să ajute, uitându-se la acest copil ca la un suflet în nevoie.
Viața ne arată uneori cât de fragile sunt destinele celor de lângă noi, mai ales când e vorba de începutul unei noi vieți. Fiecare naștere aduce cu sine speranță, dar și griji. Parcursul poate fi plin de răsturnări neașteptate, cerând de la noi o doză în plus de umanitate și compasiune.
Acum, scriind în jurnal, realizez încă o dată cât de mult contează să fim oameni unii pentru ceilalți, mai ales în cele mai dificile momente ale vieții. Povestea aceasta m-a făcut să privesc cu alți ochi curajul, renunțarea și datoria noastră de a nu lăsa niciun suflet singur pe lume.
