Gata, Lenuța, între noi totul s-a sfârșit! Eu vreau o familie adevărată, copii. Tu nu poți să-mi oferi asta. Am așteptat și am suportat destul. Am nevoie de un fiu. Deja am depus actele de divorț! Ai trei zile să strângi lucrurile. Să mă anunți când ai plecat. O să stau la mama o perioadă. Să te grăbești, trebuie să pregătesc apartamentul pentru copil și mama lui. Da! Nu te mira, viitoarea mea soție așteaptă un copil! Trei zile ai!
Lenuța nu a zis nimic. Ce ar fi putut să răspundă?
Copil nu a reușit să facă. Ilie, soțul ei, a așteptat ani buni, răbdător. Cinci ani, trei încercări zadarnice.
A trecut pe la zeci de doctori; toți spuneau că ea este sănătoasă. Nimeni nu a putut să-i explice de ce nu rămânea însărcinată de fiecare dată când încerca.
Lenuța avea grijă de ea, ducea un stil de viață corect.
De data asta i s-a făcut rău la birou și imediat a venit ambulanța, dar totul s-a petrecut prea repede
Ușa s-a trântit în urma lui Ilie, iar Lenuța a căzut, aproape fără putere, pe canapea.
Nu avea nici chef, nici putere să-și facă bagajele. Și nici unde să se ducă, nu știa.
Cât a fost la facultate și înainte de măritiș, a locuit la mătușa ei. Mătușa a murit, iar apartamentul a fost vândut de fiul acesteia. Să se întoarcă în sat la casa bunicii? Să caute chirie? Dar cu serviciul ce va face?
Avea multe întrebări, trebuiau decise pe loc
Dis-de-dimineață s-a deschis ușa, iar în casă a intrat soacra.
Nu dormi? Foarte bine! Am venit să fiu sigură că nu iei ceva ce nu-ți aparține.
Nu-mi trebuie chiloții vechi ai fiului dumneavoastră. Pe-ai mei să-i numărăm?
Uite-o cât e de obraznică! Și părea atât de cuminte și rușinoasă. Și totuși uite unde am ajuns. Eu, de la primul incident, i-am zis lui Ilie că tu nu poți face copii.
Pentru asta ați venit? Mai bine stați și tăceți, urmăriți-mă în liniște.
Unde bagi serviciul acela?
E al meu. A fost al mătușii, amintire de la ea.
Și-acum aici va fi gol fără el!
Asta nu mă interesează. Dar măcar o să aveți nepot.
Ia-ți doar ce-i al tău!
Laptopul e al meu! Și cafetiera, și cuptorul cu microunde, mi le-au făcut colegii cadou. Mașina mea am cumpărat-o înainte de căsătorie. Fiul dvs are pe-a lui.
Ai de toate, doar de copii nu ești în stare!
Asta nu e treaba dvs. Eu sunt sănătoasă, poate așa a vrut Dumnezeu.
Văd că nici nu-ți pasă! Poate că asta ai vrut de la început.
Vorbiți prostii. Mi-e greu și să mă gândesc la asta.
Lenuța s-a uitat în jurul casei nu mai avea nimic al ei pe acolo. O perie, cosmetice, papuci
Parcă ceva important uitase. Soacra nu o lăsa să se concentreze.
Și-a amintit nu găsea statuia aceea veche cu motanul. Înăuntrul ei păstra un mic secret, pe care nu-l spusese nimănui, nici măcar soțului. În motan era ascuns un set: cercei și un inel. Nu aveau mare valoare, dar erau prețioase prin amintirea bunicii. Ilie spunea mereu că nu folosesc la nimic. O fi aruncat-o? Tot ce se strica arunca pe balcon. Lenuța a deschis ușa
Ce mai cauți acolo? Ți-ai luat tot, pleacă! a strigat iar soacra. Îți iei rămas bun de la apartament? Ia-ți, nu vei mai avea parte de așa ceva.
În sfârșit, motanul a fost găsit, totul era la locul lui. Acum putea pleca.
Poftim cheile, la revedere. Sper să nu ne mai vedem.
S-a oprit la birou. Era încă în concediu medical, dar s-a dus să ceară concediu de odihnă.
Toți ne pare rău pentru tine. Cum o să ne descurcăm fără tine? Trei săptămâni ajung? Doar, te rugăm, să răspunzi la telefon mereu. Fără consultația ta, jumătate din proiecte se opresc.
O să pot să mă rup de toate. Mulțumesc.
Ai nevoie de ajutor?
Nu, mulțumesc.
O să mă ocup să-ți vireze banii pe concediu și o primă.
Mulțumesc, chiar aveam nevoie.
Nici nu a încercat să caute apartament de închiriat, s-a urcat în mașină și a pornit spre sat, spre casa bunicii. Nu o aștepta nimeni acolo; bunica nu mai era de trei ani, mama nu o cunoscuse niciodată. Mama a murit la naștere.
Și, iată, nici Lenuța nu putea să nască
După o oră pe drum, a ajuns la poartă. Mărul bătrân din curte. Lalelele.
Ultima dată fusese aici cu Ilie, toamna trecută; făcuseră grătar și se odihniseră împreună.
A parcat în curte, cheia de la garaj era în casă.
A intrat. Liniște. Pe masă cești murdare, farfurii. De ce nu strânsese data trecută?
Ba da, strânsese! Clar stătuse cineva acolo!
Două căni, farfurii, ambalaje de suc, sticle de prosecco preferatul lui Ilie. Nu era de astă toamnă.
Deci Ilie fusese aici, dar cu cine?
Nu contează deja nu mai contează
Cheia casei doar ea o avea, dar probabil soțul făcuse dublură. Schimbă neapărat yala.
Viață nouă, curățenie generală, apoi o baie fierbinte.
A vrut să șteargă tot ce-a fost și tot ce a durut. Să spele tot trecutul.
Tocmai când ieșea din baie, cineva a bătut la ușă, apoi la fereastră.
Cine e?
E totul ok la dvs.?
Da a răspuns mirată.
A ieșit. În curte, un bărbat necunoscut.
Iertați-mă, poate v-am speriat. Sunt vecinul dvs, toată ziua v-am urmărit din curte.
Văzusem că nu mai ieșeați, dar ieșea fum din horn. Am zis să nu pățiți ceva rău
Mulțumesc, sunt bine.
Sunteți rudă cu Ilie? Recent a fost aici cu soția Sunteți sora?
Nu, sunt fosta nevastă. Așa, aproape divorțul e pe drum.
Iar casa e a dumneavoastră?
Da.
Eu sunt vecinul temporar, stau aici din motive de familie, un prieten mi-a dat casa. Și eu divorțez de mâine sunt om liber. Dacă vă pot fi de folos, să-mi spuneți. Eu sunt Ion.
Eu sunt Lenuța. Nu plecați Puteți schimba încuietoarea la ușă?
Sigur. Când aveți nevoie, spuneti-mi, mă ocup eu.
Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Mâine cumpăr una.
Lasă, văd eu ce trebuie și aduc potrivit, să nu luați ceva greșit, că tot trec prin oraș.
Mulțumesc.
Două săptămâni au trecut. Mai avea o săptămână de concediu, era timpul să revină la oraș. Lenuța se obișnuise deja cu liniștea nici nu mai voia să caute chirie. Ilie nu a dat niciun semn, doar a venit o notificare cu data divorțului. Parcă așa era mai bine. Nu mai voia să-l vadă.
Într-o sâmbătă, s-a trezit devreme. Ion o chemase la o plimbare spre lac.
Nu era pregătită pentru o nouă relație, dar ce putea fi rău la o plimbare printre sălcii? Au petrecut frumos și s-au întors la prânz. În fața casei Lenuței era mașina lui Ilie, abia sosită. Portiera s-a deschis, a coborât Ilie, apoi a ajutat o femeie însărcinată să coboare.
Lenuța și Ion au ajuns la poartă. Ilie încerca să umble la yală, dar fără succes.
Ce faci acolo?
Ce căutați aici? De ce intrați în casa altcuiva?
Ilie a încremenit.
E casa noastră! a zis femeia gravidă.
Da? Cine a spus asta? Ilie? Aceasta e casa mea, vă rog să părăsiți curtea!
Ilie, ce zice asta?! Cine e? Fosta ta?! Alung-o! a țipat gravida.
Lenuța și Ion au râs. Ilie a tăcut, și-a urcat partenera în mașină și s-au făcut nevăzuți.
Viață palpitantă îl așteaptă
Da, dar îi va naște un copil. Eu n-am putut, trei încercări ratate. Iartă-mă.
Noi am divorțat pentru că soția nu voia copii
Patru ani mai târziu, întâmplător am dat nas în nas cu fosta soacră, la supermarket.
Te-am recunoscut cu greu, Lenuțo. M-am uitat mult și nu eram sigură. Dar tu eşti însărcinată?
Da, și-a mângâiat burta rotundă.
Pe Ilie nu-l mai întreba, e tot rău la el. Nepotul s-a născut bolnav, ceva a fost pe linia bărbătească. Soția l-a părăsit şi ne-a lăsat copilul. Iar tu, singură vrei să creşti un copil?
Nu, nu sunt singură. Am familie. Trebuie să plec, mă așteaptă.
Așa, deci? Iartă-mă pentru toate
Să aveți parte de răbdare
Fosta soacră s-a uitat lung la mine cum mergeam. Mergeam alături de Ion, care mă sprijinea cu o mână, iar de cealaltă mână mă ținea o fetiță care semăna leit cu mine
Viața m-a învățat că nu trebuie să ne măsurăm fericirea în ochii altora sau după așteptările lor. Dumnezeu are un drum cu fiecare dintre noi, iar răbdarea și bunătatea aduc mereu soarele după furtună.
