Niciodată să nu judeci o carte după copertă… sau un om după hainele sale. Povestea asta s-a petrecut recent într-un showroom auto de lux din centrul Chișinăului și m-a pus serios pe gânduri.
În mijlocul expoziției strălucitoare, printre cele mai scumpe mașini, stăteam eu. Aveam pe mine un hanorac gri banal și o pereche de blugi vechi, cărora le pierdusem șirul anilor. Mă sprijineam ușor de o mașină sport abia sosită, analizând fiecare detaliu. Dinspre birouri se apropia agitată o tânără consilieră de vânzări, pe nume Lenuța. Purta un costum business perfect călcat, iar privirea îi era tăioasă.
S-a oprit la un pas de mine și, fără să-și ascundă dezgustul, mi-a arătat cu degetul spre ușă:
Stația de troleibuz e pe partea cealaltă a drumului, tinere. Te rog să nu te mai atingi de mașină. Strici vopseaua la ceva ce nici cu salariul pe 10 ani n-ai putea privi îndeaproape.
Am rămas pe loc, calm. Mi-am aruncat doar o scurtă privire la ceasul din mână. Chiar atunci, ușa biroului s-a deschis cu putere și a apărut directorul general al salonului, domnul Sava. Era vizibil agitat, și-a aranjat cravata din mers și s-a repezit către mine de parcă văzuse vreun președinte.
A trecut glonț pe lângă Lenuța, fără să-i arunce măcar o privire, s-a oprit în fața mea și s-a aplecat respectuos:
Bine ați venit, domnule! Iertați întârzierea, nu ne-am așteptat să ajungeți atât de devreme…, proprietarul întregii francize!
Lenuța s-a făcut albă ca varul. A dispărut dintr-odată orice urmă de siguranță de sine. Eu m-am uitat scurt la ea, fără pic de furie, doar cu o dezamăgire rece în priviri. Am făcut doi pași către ea și i-am spus încet:
Să știți că venisem azi aici să semnez personal referatul pentru promovarea dumneavoastră. Dar felul cum vă purtați cu oamenii mi-a ușurat mult decizia…
A încercat să spună ceva, dar n-a scos niciun cuvânt.
În final, m-am întors către Sava și am spus scurt:
Nu vreau în companie oameni care judecă după portofel. Să-i faceți lichidarea astăzi. Și pregătiți cheile pentru această mașină, o iau personal.
Am scos din buzunar portofelul și am întins o simplă carte bancară, un card negru de tip exclusivist, pe care directorul l-a luat cu două mâini. Lenuța a rămas nemișcată în mijlocul salonului, cu privirea pierdută după omul care, în câteva clipe, i-a dărâmat cariera, doar fiindcă a decis că un hanorac nu merită respect.
Morala: Banii cumpără o mașină de lux, dar nu pot cumpăra bun-simț. Poartă-te cu respect față de toți cei pe care îi întâlnești, căci nu știi niciodată cine se ascunde în fața ta.
