La universitatea unde se ține cursul de pregătire militară, predă o doamnă doctor. Toată viața a lucrat la Spitalul de Copii din Chișinău. Povestește mereu lucruri interesante. De exemplu, copiii ei au făcut aproape toate bolile infecțioase, deși ea, fiind medic, știe ce trebuie să facă. Tot timpul micuții se pricopseau cu vreun virus, de parcă îi atrăgeau, și ea ajunsese să fie epuizată tratându-i mereu, chiar dacă erau veseli și energici.
Desigur, doctorița avea grijă de igienă: când ajungea acasă, întâi făcea duș, își schimba hainele, se spăla bine pe mâini dar tot degeaba, copiii luau mereu exact bolile pe care ea le trata la spital. Și dacă era ceva grav la muncă, copiii se îmbolnăveau imediat. Nici vitaminele, nici întăririle nu-i ajutau. Așa că mama-doctor ajunsese la capătul puterilor.
Într-o zi, obosită cumplit după un caz dificil, simte o teamă intensă înainte să meargă acasă știa în sufletul ei că micuții vor răci din nou. Atunci s-a hotărât să nu se ducă direct acasă, ci să meargă la cinema, la un film cu Mihai Viteazul. După film, cu un amestec de vinovăție și entuziasm, a intrat în casă. Spre uimirea ei, copiii au rămas sănătoși, sărind și râzând prin sufragerie.
Mai târziu, a trecut pe la prietena ei, Ileana, unde au băut ceai cu biscuiți și au râs bine la o glumă spusă de gazdă. Nici atunci copiii nu au pățit nimic. Încet-încet, femeia a prins obiceiul să nu mai vină acasă direct de la spital, chiar dacă era obosită și treburile de acasă o așteptau. Se oprea mereu prin parcul central, unde mirosea a liliac și era o mică fântână arteziană. Se plimba puțin, stătea pe o bancă liniștită, și abia apoi mergea acasă. De atunci, copiii ei nu s-au mai îmbolnăvit.
Așa că doctorița a tras o concluzie: nu e vorba doar de microbi, ci și de energia și starea cu care venim acasă. Informația aceea apăsătoare de la spital pătrundea în casă și îi afecta pe cei dragi. Astfel și-a dat seama că e importantă Nu doar igiena, ci și cu ce gânduri și sentimente intrăm în familie.
De aceea, să nu ne grăbim să ajungem acasă după o zi grea, apăsați de griji și necazuri. Putem transmite fără să vrem o povară celor dragi, chiar fără să le povestim ce s-a întâmplat. E bine să schimbăm mediul, să ne relaxăm puțin. Abia apoi să mergem acasă, cu sufletul mai liniștit și cu gânduri bune. Cum funcționează asta, n-au descoperit nici cercetătorii pe deplin dar sigur funcționează. Fie că te plimbi printre flori de liliac, fie că vezi un film bun, important e să ai grijă cu ce gânduri și energie intri în casa ta, la cei pe care îi iubești.
