Mamă, ai împlinit deja 65 de ani. Ar trebui să mergi la notar și să trecem casa pe moștenire, îmi tot spunea sora mea în vizită.
Acum o săptămână, mama mea și-a sărbătorit aniversarea de 65 de ani. Nu a vrut să dea o petrecere mare, ci doar să ne adune la masă, acasă, la țară. I-am dus un buchet frumos de trandafiri, un halat călduros și papuci de casă pe măsură. Iar în plic am pus 3.000 de lei moldovenești, să-i prindă bine la nevoie.
Din păcate, soția și copiii nu au putut veni. Băiatul era bolnav, fata avea concurs la liceu, iar Raluca tocmai fusese trimisă pe neașteptate cu munca la București. Dar copiii i-au desenat bunicii un tablou mare, cu noi toți stând voioși la poarta casei.
La țară a mai venit și sora mea mai mică, Ecaterina:
Auzi, am uitat să-i cumpăr ceva mamei. Spune, te rog, că halatul e și de la mine, și de la tine.
Bine, dar ai uitat că e ziua mamei? Și nu orice, rotundă, 65…
Of, Dănuț, nici nu ai idee ce probleme am la serviciu în perioada asta!
Sora mea a fost mereu mai nepregătită pentru viață. La 19 ani a născut-o pe Cristina, cu un băiat de prin cămin. Doar că el a dispărut repede, nu plătește niciun leu pentru fată. Pe atunci eu lucram la construcții și îi trimiteam adesea bani, ca să aibă ce să cumpere de mâncare, lapte praf și haine.
Eu i-am găsit loc la creșă pentru Cristina și job la un magazin, pe lângă un prieten de-al meu care căuta vânzătoare. Dar Ecaterina a rămas doar 3 luni, după care și-a dat demisia.
De atunci o duce tot cu munci ocazionale: fie manichiură în salon, fie extensii de gene. Vara trecută a plecat la muncă sezonieră în Italia, iar fata a lăsat-o mamaii s-o crească. După trei luni, a venit tot cu vreo 15.000 de lei, cu care a cumpărat telefon nou pentru ea și laptop pentru fată. Acum eu fac banii ăștia într-o lună la firmă, dar muncesc pe brânci.
Mama noastră s-a bucurat sincer de vizita noastră, a pregătit bucate alese. S-au mai strâns și vecina ei și mătușa Marioara.
Dar sărbătoarea noastră s-a terminat cu ceartă. Ecaterina a deschis discuția despre moștenire chiar la masă:
Mamă, pe cine o să lași casa?
Of, Ecaterină, de ce mă întrebi asta? O să o împărțiți egal, clar.
Cum egal? Dănuț are apartament și firmă, eu încă stau cu chirie. De ce are el nevoie de casă asta?
Vorbea de parcă mama urma să plece dintre noi chiar mâine, fără niciun pic de rușine, nici măcar față de musafiri.
Ecaterina, nu e momentul! Nu strica ziua mamei!
Dar când să discutăm? Mama are 65 de ani, totuși. N-ar fi mai bine să mergi să faci act de donație la notar, direct pe mine?
Mătușa Marioara s-a înecat cu ceaiul când a auzit asta. Nu am mai putut suporta nerușinarea asta. Am luat-o pe soră-mea de mână și am scos-o în bucătărie:
Ți-ai pierdut mințile? Ce vorbe-s astea la masă? Ai și îngropat-o pe mama înainte de vreme?
Nu te băga! Eu singură mi-am crescut fata, voi…
Vai de mine, singură? Ai uitat cum ți-am adus bani, iar mama a crescut fata cu sufletul? Știi că numai cu scandalul ăsta ți-aș da una de-ai ține minte toată viața!
Ecaterina a ținut supărare pe mine. Și-a luat fata și a plecat fără să-și ia rămas bun. Și m-a avertizat că mă va reclama la poliție sau mă va da în judecată. Dar sincer să fiu, amenințările ei nu mă mai impresionează deloc.
Totuși, mama este foarte supărată pentru Ecaterina. Sora mea nu-i lasă Cristinei să mai vorbească cu bunica, nici la telefon. Totul din cauza casei. Mama plânge și se prinde cu mâna de inimă.
Nu mai știu ce să fac cu sora mea. E matură, dar se poartă de parcă e o copilă răzgâiată.
Seara asta m-a învățat ceva: în familie, avariția și egoismul aduc numai necazuri. Mai bine să lași moștenire liniște și dragoste, decât case și pământuri care să ne dezbine.
