Jurnalul lui Andrei
Tati, cum ai putut?! Cu mama?! Nu-mi vine să cred…
Azi, după cursurile de la liceu, am ieșit cu prietena mea, Daria. Nu aveam chef să ajung acasă, așa că i-am propus:
Daria, hai să facem o plimbare prin Parcul Central!
Sigur, cât încă nu s-a întunecat! a răspuns ea cu entuziasm.
Deși parcul nu era deloc în drum, am hotărât să prelungim ora de libertate. Am mers pe aleea principală, printre copacii bătrâni, privindu-i pe tineri cum se plimbau în pâlcuri, râzând și ținându-se de mână. Nimeni nu părea să ne observe, noi două fiind ca niște umbre printre ei.
Ne-am abătut pe o alee mai retrasă. Dintr-odată, atenția mi-a fost atrasă de un bărbat și o femeie care se țineau în brațe, bărbatul îi șoptea ceva la ureche iar femeia zâmbea larg, cu fericire. Chiar dacă era cu spatele, am recunoscut mersul și statura tatălui meu, Sorin.
Am rămas stană de piatră, cu ochii mari cât cepele.
Andreea, ce-i cu tine? s-a mirat Daria.
Eu… N-am nimic, hai să plecăm, am spus tăios și am pornit repede mai departe.
Când am ieșit din parc, nu-mi găseam locul de gânduri iar pașii m-au dus instinctiv spre casă. Lucrurile văzute îmi zumzăiau în minte: fața aceea fericită de femeie, tata atât de atent doar la ea… Nici nu mai observa că la doar câțiva metri distanță trecea propria lui fată!
Tată, cum ai putut să-i faci asta mamei?! Te-am crezut mereu idealul unui tată. Să ai o amantă… Dacă nu vedeam cu ochii mei, nu aș fi crezut niciodată!
Am ajuns acasă după ce se înserase bine.
Hai la masă! a spus mama, Doina, în timp ce se ridica de la masă încruntată. Pe voi doi niciodată nu vă prind la timp acasă…
Vin imediat, merg să mă spăl pe mâini, am răspuns, stânjenit.
Am stat pe gânduri și mult în baie. Când am ieșit, tata încă nu era acasă. Am mâncat pe fugă și m-am închis în camera mea. Am deschis laptopul, dar nicio activitate nu-mi ocupa gândurile. Imaginea tatălui, cu acea femeie, mă urmărea continuu.
Chiar așa e în viața adulților? Minciună și trădare? De ce n-am fost eu de ajuns pentru el? Ar fi în stare să ne părăsească pentru ea?
Gânduri peste gânduri… Și dintr-o dată, o idee nebunească: Nici nu știe oare acea femeie că tata are acasă o familie, o fată care îl adoră?
Ai mei au intrat pe ușă târziu.
Iartă-mă, draga mea! A fost o zi teribilă, a spus tata.
Tu aveai zile grele numai spre sfârșitul lunii. Acum au devenit zilnice, i-a răspuns mama, scurt, gata-gata să înceapă o ceartă ca de obicei.
Doina, chiar așa e perioada acum!
A intrat la mine în cameră, voia să mă sărute pe frunte, cum făcea de obicei. L-am respins.
Du-te, să nu se răcească cina! i-am spus, cu o voce rece.
Ce ai, fată?
Nimic. La tine ce mai e?
Tata m-a privit lung, a vrut să spună ceva, s-a abținut, apoi s-a dus în bucătărie.
Nu am ieșit din cameră toată seara. Eram hotărât să-mi iau tatăl înapoi, să-l despart de acea femeie. Am adormit cu planul ăsta în gând și cu el m-am trezit dimineața, auzindu-i vorbind în bucătărie.
Sorine, unde pleci așa de dimineață?
La serviciu, Doina, e urgent.
E sâmbătă, puteai sta un pic cu noi…
Vin la prânz, promit. Ieșim împreună după!
M-am ridicat, am ieșit din cameră, prefăcându-mă că abia m-am trezit.
Unde pleci, Andreea? m-a întrebat mama.
Am de mers la pregătire și deja întârzii.
Frumos obicei, a ofteat mama, toată ziua cu treburi
În timp ce mă grăbeam să plec, tata mă aștepta în hol, zâmbind puțin vinovat:
Vrei să te conduc până la meditații?
Iau pe fugă o cafea și vin, am răspuns, iar mama mi-a întins o ceașcă de pe aragaz.
Am băut cafeaua aproape dintr-o înghițitură și am fugit lângă tata, hotărâtă să-i rămân în preajmă.
Pe drum, am mers tăcuți. Tata a rupt tăcerea:
Fata tatii, ai ceva pe suflet?
Probabil că-s la vârsta adolescenței… Dar te iubesc, vreau să știi!
Și eu te iubesc, Andreea.
Cel mai mult din lume?
Am observat o zgâlțâire în gesturile lui, parcă voia să mă citească din priviri, dar mi-a răspuns:
Cel mai mult din lume!
La destinație, i-am spus:
Tati, nu uita, la prânz să fii acasă. Vreau să fim toți împreună!
M-am îndepărtat, dar după ce tata a dispărut după colț, am făcut cale-ntoarsă și am început să-l urmăresc. Inima-mi bătea cu putere, ca într-un film rusesc. Nu mergea spre birou. Am mers o grămadă, iar tata nu s-a uitat o clipă înapoi. Am ajuns la blocurile de la periferie. S-a oprit la un colț, a scos telefonul și a sunat. Dintr-o scară a ieșit o femeie, frumoasă, aranjată, și s-a repezit către el. S-au îmbrățișat, ea l-a pupat pe obraz și au pornit, râzând, spre o alee de parc.
Am mers după ei, ținându-mă la distanță. I-am văzut așezați pe o bancă vorbind serios, dar apoi și-au dat un sărut lung. Simțeam cum durerea și furia mă năpădesc.
După o vreme, s-au întors spre bloc, femeia a dispărut în scară, iar tata s-a retras probabil spre casă. Eu nu mai știam ce să fac. Aș fi vrut să rămân doar cu acea femeie și să pun lucrurile la punct.
Mă uitam la scară când am văzut-o ieșind cu o pungă de gunoi spre tomberoane. M-am strecurat în calea ei.
Bună ziua!
Bună… Dar, ce s-a întâmplat? a zis ea, surprinsă.
Ascultă, dacă te mai văd cu Sorin, te asigur că nu va fi bine.
Cine ești tu?
Nu pricepi?
Ce vrei de la mine? mă întrebă, iritată.
E foarte simplu. Scoate telefonul!
Poftim, mi l-a întins confuză.
Sună-l acum. Să-i spui să nu mai vină niciodată. Eu sunt fiica lui! Și tata o iubește pe mama!
Femeia a format numărul. Am auzit vocea tatei:
Mirela, s-a întâmplat ceva?
Sorine, nu mai are rost să ne vedem. Ai familie, mergi la ei… Eu oricum plec după facultate din oraș.
Mirela, dacă… vocea tatei părea brusc ușurată.
Gata, Sorine! Nu mai veni, nu mai suna!
Bine, Mirela, pa!
Când am ajuns acasă, părinții stăteau liniștiți la masă, discutând.
Ce-ai de ești așa radioasă? a pufnit mama, ridicându-se să-mi pună mâncare.
Mi-e foame!
Fată, dar ce s-a întâmplat de ești așa veselă? s-a mirat și tata.
Tati, mă iubești? am întrebat, privindu-l drept în ochi.
Te iubesc, Andreea!
Și pe mama?
A stat o clipă pe gânduri, apoi a spus hotărât:
Și pe mama ta o iubesc!
Chiar așa, vă iubesc! a zis el cu glas tare, zâmbind larg.
Astăzi am învățat că, indiferent cât de maturi ni se par adulții, pot greși și ei rău. Dar câteodată, un pas curajos poate readuce liniștea în familie. Familia e tot ce contează, iar sinceritatea trebuie să fie mai tare decât orice ispită.
