Ea și-a pus cruce pe viața ei. Și apoi destinul i-a oferit o nouă șansă…
Sergiu a intrat în apartament târziu, noaptea. Obosea i se citea pe față, iar în privire era o luptă interioară. A scos pantofii în tăcere, a mers în bucătărie și a luat loc la masă.
— Sergiu, mănânci ceva? — se ostenela Mădălina în jurul lui. — Ți-am făcut rață la cuptor, cum îți place. Cu mere… De ce ești așa posomorât?
El a privit-o drept în ochi, fără zâmbetul obișnuit:
— Mădălina, trebuie să vorbim serios. Nu mai pot trăi între două case. Când o să fim împreună de tot? Am și eu apartamentul meu.
Mădălina s-a întristat brusc. Tot ce evitasă atâta timp o ajunsese din urmă.
— Bine — a spus ea încet. — Dar mai întâi trebuie să-i cunoști pe copiii mei.
S-au întâlnit la o cafenea. Andrei și Paul stăteau de aceeași parte a mesei, iar Ana lângă Mădălina. Când Sergiu a intrat, copiii au înghețat ca niște statui. Au rămas cu gura căscată de uimă. Mădălina nici nu a înțeles la început ce se întâmplă. Dar când băieții și-au aruncat priviri înfuriate, totul a devenit clar…
— Glumești, mamă?! — a izbucnit Andrei primul. — La vârsta asta să-ți faci viață sentimentală?! Ce rușine!
— Mamă, credeam că ești cuminte… — a adăugat Paul. — La vârsta ta femeile devin bunici, nu se apucă de bărbați.
— Am doar patruzeci și patru de ani — a replicat Mădălina în șoaptă.
— Atunci trăiește liniștită, singură. Noi cu Andrei ne luăm chirie. Nu avem de gând să stăm sub același acoperiș cu tine și cu iubitul tău.
Iar Ana s-a întors cu spatele. O lună întreagă n-a schimbat niciun cuvânt cu mama ei.
Mădălina n-a plâns. Doar a stat noaptea în liniște, amintindu-și viața. Cum începuse totul…
…Cândva, fusese cea mai bună elevă. O fată liniștită, chibzuită, dintr-o familie bună, cu părinți care o iubeau și visau să meargă la universitate. Dar la șaptesprezece ani s-a îndrăgostit. De Mihai.
Avea douăzeci și patru de ani. Înalt, cu voce răgușită, mâini puternice și privire mândră. Părinților nu le-a plăcut de el din prima. Tatăl ei l-a dat afară când a venit să o ceară de soție. Dar Mădălina nu a ascultat pe nimeni — și peste câteva luni a plecat cu Mihai în alt oraș.
La început a fost ca într-o poveste. S-a născut primul copil, Andrei. Părinții i-au ajutat, le-au cumpărat apartament. Apoi a venit Paul — și pentru fericirea lor li s-a dat și o locuință mai mare. Dar atunci povestea a început să se transforme într-un coșmar.
Familia lui Mihai era alcoolică. Fratele — leneș, părinții — petrecăreți. Mihai a început să stea tot mai mult cu ei, uneori dispărând săptămâni la rând. Job? Nu avea. Cine l-ar fi angajat pe unul care bea non-stop?
Mădălina a dus totul pe umerii ei. A lucrat în două locuri, a studiat la seral. Seara — curățenie. Îi era rușine să ceară ajutor de la părinți. Iar soțul ei tot mai des zăcea pe canapea, cerând „o bere rece”.
Când a venit de la consult — însărcinată cu al treilea copil — și a auzit: „N-ai luat bere? Du-te și cumpără!”, nu a mai rezistat. A depus cerere de divorț. I-a chemat singură taxiul, l-a plătit. El râdea și nu credea. Și-a făcut griji degeaba.
N-a mai venit înapoi. Ușile aveau lacăte noi. O babă din bloc avea grijă să nu facă scandal. Divorțul a fost rapid. Nici n-a aflat căȘi acum, când își ține în brațe pe micuța Sofia și se uită la Sergiu, știe că alegea cea mai bună cale — să iubească și să fie iubită, indiferent de vârstă sau părerile altora.
