Multe nurori tinere din România se pomenesc, la fel ca mine, prinse între ciocan și nicovală când vine vorba de socri și nu prea au cui să se plângă.
Se apropie prima noastră aniversare de cununie. Eu cu soacra, ei bine, nici nu suntem certați, dar nici prietene n-am ajuns. Relația noastră e undeva pe la trecere de pietoni nici mașină, nici pieton.
Încă dinainte de nuntă, l-am rugat pe soțul meu să mi-o prezinte pe mama lui, că doar el o știa deja pe mama mea de la atâtea mese de familie. Dar de fiecare dată apărea câte ceva: ba nu avea mama lui timp, ba mama mea era la cules de vișine, ba ne încurca coada vacii. Toți ziceau: Lasă, dragă, că veți avea destul timp să vă cunoașteți după nuntă! Și uite-așa, marea întâlnire s-a produs fix în ziua nunții, la ora opt dimineața: eu cu zâmbet până la urechi și un Bună dimineața! din suflet, dânsa mi-a răspuns printre dinți: Bună dimineața
Până atunci, soțul meu, Cosmin, numai lapte și miere despre mama lui, tanti Florica minunată femeie, fată de treabă și nu se bagă în viața copiilor. I-am spus, totuși, că mă tem că n-o să reziste tentației de a se amesteca. Cosmin, categoric: Nici vorbă! Eu mi-am ales singur nevasta, mama nu are treabă. Chiar am spus mereu că n-o să comenteze ori să țină predici.
Trei zile după nuntă, Cosmin stătea la masă cu ochii pe pereți, sorbind ceaiul ca o băbuță la gura sobei. Îl întreb ce are. El, pe un ton de spovedanie:
Cred că mama s-ar putea să nu te placă.
De ce? Cică tanti Florica a bătut la ochi că nu spăl ouăle cu bicarbonat, să fiu sigură că-s curate. Farfuriile le las în chiuvetă, că deh, nu se dau singure jos la uscat. Pun buretele direct pe chiuvetă, nu pe o farfurioară specială (aveam impresia că e pentru bomboane, sincer). Supa o fac dintr-o apă, nu mă apuc de perfecționisme în două ape, ca la MasterChef. Sincer, am rămas ca la dentist!
Îl întreb atunci pe Cosmin:
Păi bine, și de ce ar trebui să mă placă pentru felul cum spăl ouăle? Că nu locuim toți în același apartament, slavă Domnului! Fiecare cu casa și vasele lui.
Da, dar eu sunt băiatul mamei! Mie așa mi s-a făcut acasă, așa-s învățat
Păi, zic, bucătăria mea nu e ca la ea acasă, aici eu sunt șefa cratiței! Dar Cosmin susțiunea că de-acum înainte e musai să trăiesc ca la cartea mamei, că altfel nu merge.
După această discuție, patru luni părea că plutesc pe untură. Ne vedeam cu soacra, zâmbea larg, întrebări politicoase despre cum merge căsnicia, dacă fică-su duce gunoiul sau doar mănâncă din oală. Dar când am luat un câine, în două săptămâni tot cartierul din Iași aflase deja că eu, grozava nora, nu-i gătesc ciolan și oase la Grivei! Din contră, cică-l țin pe regim, sărmanul patruped, numai crochete din comerț. Și vai, ce greutate are biata soacră cu o asemenea noroasă, de nu-și mai vede capul de necazuri. Pe scurt: ineficientă!
Nici nu realizam măcar că-s atât de inutilă, până mi-a șoptit vecina de la bloc, doamna Vasilica, cu care plimbam câinele. Să aflu despre mine atâtea noutăți, de la străini Fain, nu? L-am rugat pe Cosmin să vorbească cu mama lui, dar a râs și mi-a zis s-o las baltă, că așa-s mamele, dragă.
Acum, tanti Florica nici nu mai are chef să tragă de limbă cu mine: mă salută rece, parcă aș fi inspector ANAF. Cosmin zice că nu respect familia și că nu fac eforturi să mă împrietenesc cu mama lui. De fapt, pariez că singura care-i lipsește e Grivei, câinele!
Apropo de vizite, părinții lui tot vin nepoftiți la ceai, ca-n gară. Toate bune și frumoase, dar altă bombonică: urmează să stam vreo vreme cu ei în apartament, la etajul trei. Mă și apucă groaza. Oare cum va fi când vom avea și copii? Am impresia că întreg blocul o să știe cu ce-i spăl pe cap și ce supă le dau. Cred că tot la mama mă voi retrage, măcar sarmalele ei nu se judecă după rețeta vecinei! La cât de utilă am ieșit, soacra nu mă lasă liniștită nici la blocMă amuză totuși: dintre toate calitățile pe care ar fi trebuit să le am ca noră, cea mai importantă se dovedește a fi rezistența la presiune. Așa că mi-am făcut un mic plan de supraviețuire. Îl voi învăța pe Cosmin, ușor-ușor, să spele singur ouăle (cu bicarbonat, apă plată, orice dorește!), iar la fiecare reuniune de familie voi aduce o cutie de bomboane să n-aibă nimeni scuză că îi lipsesc dulciurile.
Iar cu tanti Florica, o să pun și eu, discret, întrebări eterne: Dar la dumneavoastră în copilărie cine spăla vasele? Poate n-or să ne unească rețetele, dar poate ne va uni o amintire haioasă despre niște farfurii ciobite și căni desperecheate.
Oricum ar fi, am decis că nu mă mai las croită pe măsura niciunei soacre. Fiecare noră e noră în felul ei, fiecare soacră cu stilul ei iar între noi, la trecerea de pietoni, poate găsim vreodată culoarea verde. Până atunci, când mă apucă spumele, îmi iau câinele, mă duc în parc și le explic rațelor că nu-i capăt de lume dacă nu știi să speli un ou ca la carte. La finalul zilei, dragostea nu are manual și nici cheie la apartament dar dacă ai simțul umorului, s-ar putea să deschizi niște uși neașteptate.
