Acum ceva vreme, am început să postez conținut pe rețelele sociale. Nu pentru faimă, nu pentru atenție. Ci pentru că-mi făcea plăcere. Îmi plăcea să filmez rețete, să împărtășesc frânturi din viața mea cotidiană cu fiica mea, clipe liniștite din căsuța noastră. Fără regie, fără să fie cine știe ce profesionalism. Pur și simplu, filmulețe obișnuite din bucătărie sau din sufragerie, în timp ce mă ocupam de treburile casei.
Încă de la început, soțul meu s-a simțit stânjenit. La început, doar arunca vorbe. Mă întreba de ce fac asta, cui credeam că-i pasă. De ce simțeam nevoia să urc videoclipuri pe internet. Îi spuneam mereu că nu urmăresc nimic, că-i doar o distracție inofensivă pentru mine. Dar el nu vedea lucrurile așa.
Într-o zi, mi-a spus verde-n față că fac asta ca să atrag atenția altor bărbați. Ca să fiu admirată, să fiu privită. Am rămas fără cuvinte, nu înțelegeam de unde îi vine ideea asta. Videoclipurile mele arătau doar mâncare, pachețelul de prânz al fiicei, câte o rețetă reușită. Nu ieșeam dezgolită, nu dansam, nu-mi arătam trupul.
Cel mai absurd era că aveam vreo 99 de urmăritori. Nouăzeci și nouă. Jumătate dintre ei, rude verișori, mătuși, prietene din liceu. I-am spus asta. I-am arătat profilul, i-am citit comentariile. Și tot n-a fost convins. Susținea că nu contează câți mă urmăresc, ci ce intenții am. Că, de fapt, caut eu ceva.
De acolo au început certurile. Oricând scoteam telefonul să filmez ceva, se uita ciudat la mine. Dacă urcam un video, imediat mă întreba cine l-a văzut. Dacă cineva punea o inimioară, o interpreta ca semn de flirt. Odată m-a pus chiar să-i arăt mesajele private, deși nici nu aveam așa ceva. Mi-a zis că-i insultător pentru el ca soț.
S-a ajuns de nu mai puteam filma în liniște. De fiecare dată mă gândeam de două ori înainte să postez ceva. Simțeam mereu că sunt privită și judecată. Un mic hobby s-a transformat într-o sursă necontenită de tensiune. El zicea că mă schimb, că nu mai sunt la fel, că am început să mă arăt. Iar eu simțeam doar că orice gest e răstălmăcit.
Și acum postez rar. Nu pentru că n-aș vrea, ci pentru că fiecare postare pare că anunță o nouă ceartă.
Nu știu cum să gestionez asta…
