Dragă, hai să-ți povestesc ceva care m-a dat peste cap azi dimineață. M-a sunat vecina mea, Mariana, taman când mă pregăteam să îmi pun cafeaua la foc. Zice:
Auzi, ai auzit ce a făcut verișoara ta, Ecaterina?
Nu, ce s-a întâmplat?
Știi că după 30 de ani de căsnicie vrea să divorțeze? Și are 54 de ani.
Mi-a picat fața. Chiar nu înțelegeam, că mereu îi vedeam ca o familie normală, cu toate la locul lor. Soțul ei, Vasile, nici nu bea, pensionar de vreo doi ani, cu nouă ani mai mare decât ea. Au trei copii mari, fiecare cu casa lui prin Chișinău, și deja cinci nepoței la număr. Dintr-o dată, Ecaterina parcă s-a săturat și a zis că vrea să se despartă.
Nu-mi venea-a crede, așa că am pus mâna pe telefon și am invitat-o pe Ecaterina la o plimbare prin Parcul Valea Trandafirilor, să povestim pe liniște. Ce mi-a zis m-a lăsat fără cuvinte.
Nu mai pot, zice ea. M-am învârtit toată viața ca o veveriță în roata ei, fără pauză. Și el lucra, și eu lucram, dar când veneam acasă, el pe canapea, la televizor sau la vorbă cu prietenii la o bere în oraș. Eu, în schimb, mă apucam de munca din casă: ba spălam rufe, ba făceam de mâncare pentru copii, ba pregăteam pachetul de a doua zi, ba curățam, ba spălam vasele, ba dădeam cu mopul, că el era obosit și copiii tot cu lecțiile și activitățile lor.
Tot am sperat c-o fi mai ușor după ce cresc copiii, dar m-am înșelat amarnic. Copiii s-au dus pe la casele lor, Vasile s-a pensionat, iar eu încă n-am scăpat de muncă.
Acum e toată ziua pe lângă casă, ori la pescuit la Nistru, nici picior de ajutor nu mi-aruncă. De fiecare dată mă așteaptă să vin după serviciu și să mă ocup de toate, ca și când asta-i treaba mea și gata.
Iar când am fost răcită și el a venit de la pescuit, nici măcar nu m-a întrebat dacă mi-e bine sau dacă am nevoie de ceva. S-a dus direct la frigider și a făcut scandal că nu găsea nimic de mâncare. Măcar niște cartofi puteai să fierbi, că nu-i lucru mare!
I-am zis că dacă-i așa simplu, să-și facă singur. Și el ce crezi că-mi răspunde? La ce să mai am nevastă, dacă trebuie să gătesc singur? Atunci am simțit că mi-a ajuns. I-am spus că e destul, divorțăm, împărțim apartamentul din Sectorul Râșcani și fiecare cu drumul lui. Vreau și eu să trăiesc măcar puțin pentru mine.
Copiii s-au supărat, au zis că-l las singur și că nu se descurcă, că o să moară cu zile. Dar mie chiar nu-mi pasă. Și-a săpat groapa singur dacă nu apreciază ce are, să vadă cum e fără.
Asta e povestea. Poate se va calma ea cu timpul, dar Ecaterina e hotărâtă, nu dă înapoi. Eu tot am îndoieli, că parcă nu-i ușor să rămâi singur la bătrânețe. Tu ce crezi, cum vezi situația?
