Roxana îşi iubea profund soţul. Se considera norocoasă că-l avuse. Victor era un bărbat grijuliu şi iubitor, mereu pregătit să facă tot posibilul pentru femeia lui.
Dar cu familia soţului ei, norocul nu-i zâmbea. Se spune că în fiecare familie există un vânturat. Ei bine, în familia lui Victor, se părea că el era singurul normal, iar ceilalți erau toți câte-o minune.
Socru-său, de exemplu, de fiecare dată când o vedea pe Roxana, îi spunea că s-a îngrășat și că poate ascunde pe cineva în pântece.
Deși Roxana era într-o formă impecabilă și nu luase niciun gram de când îi cunoscuse pe părinții lui Victor, asta nu-l deranja pe Petru-Ion. Părea că observația făcea parte din obiceiurile lui, și chiar dacă Roxana ar fi slăcut zece kilograme, tot i-ar fi spus-o.
Avea și obiceiul să facă glume indecente, lucru care o făcea pe Roxana să se simtă stingherită. În plus, obiceiul lui de a umbla gol până la brâu prin casă nu ajuta.
Soacra-sa, Ileana-Anda, îndrăgea să dea lecții tuturor, chiar și în domenii pe care nu le stăpânea.
O învăța pe Roxana cum să se îmbrace la modă, ce coafură să poarte sau ce ruj să aleagă. Când Roxana și Victor s-au mutat în noul lor apartament, Ileana-Anda şi-a dat frâu liber criticilor. Bâzgâia peste tot, explicând cum ar fi trebuit aranjat totul cum se cuvine.
Apoi era sora mai mică a lui Victor, o tânără nepăsătoare cu doi copii, fiecare având alt tată, deși Nadia nu avusese niciodată relații serioase. Îşi târa copiii peste tot şi, în calitate de mamă, se aştepta ca toată lumea să se închine în faţa ei. Trebuia să-i dai locul în autobuz, să o laşi în față la coadă, să o serveşti înaintea tuturor.
Deși primea pensie alimentară de la taţii copiilor şi beneficia de ajutoare sociale, trăind totuși pe spinarea părinților, Nadia era mereu în căutare de lucruri gratis. Chiar și de ce nu-i trebuia, îl lua, simțind o bucurie nebună să adune orice. Apartamentul era plin de pachete de scutece pe care copiii ei nu le mai foloseau pe care Roxana spera să le vândă haine inutile, jucării. Jumătate din lucrurile alea erau de prisos, dar ea zicea că-şi construia afacerea: lua gratis, se prefăcea săracă şi neajutorată, apoi vindea.
Copiii ei erau rău crescuți și obraznici, dar, sincer vorbind, cu o mamă ca ea, nu puteau fi altfel. Când mergeau în vizită, imediat începeau să caute dulciuri, să apuce tot ce li se ivea în cale, să ia lucrurile altora fără să ceară. Nadia nu-i certa niciodată.
Roxana îşi amintea cu groază singura oară când sora soţului ei venise cu copiii la nuntă. Adusese un serviciu de ceai luat, evident, pe gratis, iar după plecarea lor, nu mai rămăsese niciun bomboană, un vas nou era spart, iar pe perdele erau urme de ciocolată.
