Al doilea copil e soțul.
Nu, nu e soție E menajeră, bucătară Nu vă abateţi.
La prieteni am menţionat pe Doina adică, soțul ei.
Nu e soție? Bucătară? Ce răsturnare de situație!
Doina a rămas cu vocea înstrăinată.
Nici prietenii nu o cunoşteau pe Doina. Bărbaţii s-au întors să vadă cine le-a întrerupt discuţia. Se comportau cu o gravitate de miniministru, de parcă erau la o şedinţă de guvern. Ce fel de prieteni sunt aceia, despre care soţia nu ştie nimic?
Ionel, trântind scaunul, a sărit şi s-a strecurat lângă Doina ca să scape de ochii camarazilor. Conversatorii lui, mândri, s-au schimbat priviri surprinse. S-a auzit șoapta: De ce îl grăbeşte pe menajeră?. Toţi au chicotit, zâmbind dubluînţeles.
Singur a rămas pe loc un bărbat înalt, așezat pe ultimul scaun.
Menajeră? a spus Doina, cu vocea recăzută, în spatele uşii Bucătară?
E ciudat să te vezi, în acele blugi ruşiţi, ca pe soție, a replicat Ionel, parcă vorbind cu sine, noi avem bărbaţi de seamă.
Blugi normali.
Cusăturile ies în sus, dar nu atrag privirea.
Normali pentru o călăreaţă a muncii, nu pentru soţia unui om de afaceri de top, care nu poate să umble ca o cerşetor!
Un om de afaceri de top? Tu ce glumeşti? De unde le-ai adus?
Am fost azi la biliard, pe Strada Sălaj, şi i-am învins pe toţi, pe cinci! Au fost impresionaţi de talentul meu şi mau invitat la un pahar de horincă. Am întrebat ce fac, şi miau zis că pot finanţa showroomul meu de maşini! Sunt investitori!
Toţi investitorii tăi joacă domino în garaje.
Astăzi Doina a înţeles cum o priveşte soţul: ca pe o menajeră. Poate nu e bucătară, dar susţine familia cu administrarea banilor. A adus bani şi poate ar trebui să se ascundă sub covor.
A şoptit şi ea la domino:
Dacă nu crezi în soţul tău, cum poţi să te supări că el nu crede în sine şi nu munceşte? Cum poţi să-ţi clădeşti o carieră de succes când propria soţie te subestimează?
Astăzi au negociat ca Ionel să-i ducă costumele la curăţătorie. Doina preferă stilul clasic, dar la întâlnirile importante poartă costumul, iar în zilele de lucru îşi poartă blugii uzati.
Ai dus costumele?
Nu! Când am avut timp? Încercam să atrag investitori
Unde? La biliard?
Şi odată să odihneşti, nu?
Când eu preiau finanţele, tu preiei treburile casnice.
Am spus că am nevoie şi de timp pentru hobby şi pentru realizarea personală.
Ai destul timp! Pentru treburile casnice nu ai niciun minut. Eu plătesc curăţătorii, mănânc oriunde, iar seara comanzi sushi sau pizza! Ce treabă casnică şteai că vrei să faci când te-ai mutat în casă? La biliard visai să joci toată ziua!
Scadeţi volumul, draga mea, i-a împletit degetele pe gură, dacă investitorii mă aud, nuvom vedea profit.
Nu o să vedem nici profit, nici veniturile alea, că mâine investitorii vor adormi şi nuşi vor aminti cum teau numit.
Doina se invidia pe colegii ei care veneau la birou să rupă rutina gospodinei. Ele aveau propriile bani, nu rămâneau târziu la birou şi nu le luau rapoartele acasă, să verifice cifrele în miez de noapte. Era o perioadă de concedieri, dar ele credeau că vor rămâne calme, că bărbaţii lor, cu salarii mici, nu vor pierde locurile. Deci nu era frică de pierderea unui job.
Doina, însă, fugea de acea reducere ca de foc. Lucra mai mult, mai energic, cu productivitate maximă, dar nu găsea alinare.
Ionel a chicotit nemulţumit: Eşti o proastă la negocieri, mergi să râzi cu noii prieteni peste menajera care a încurcat totul şi nuşi ia costumul din curăţătorie.
Doina nu a intervenit.
Dacă ar fi intervenit, Ionel ar fi tot vorbit despre divorţ.
Se gândeau doar la copil
Locuinţa lui Doina şi a lui Ionel era întrun bloc nou din Chișinău, cu un hol comun mare, cu un colţ de şezut şi un balcon ce dădea spre curtea interioară. Doina sa îndreptat spre balonul comun.
Şi eu am avut o soţie, a răsunat din spatele ei.
Doina a exclamat! Ionel şi invitaţii lui nu au auzit nimic, aşa că nimeni nu a sărit spre ea.
Se părea că investitorul înalt, care nu râdea de ambiguitatea situaţiei cu menajera, se ridica deasupra ei.
Domnule, vă auziți voci în cap? Credeţi că avem o discuţie aprinsă? a întrebat Doina, furioasă de îndrăzneala lui, Ce replică despre soţie, dacă nu am vorbit niciodată cu voi? Nu mă interesează cine a fost acolo.
Omul nu sa zgândărit.
Şi eu am avut o soţie.
Te-ai blocat?
Am avut o soțiegospodină, a zis el, nu lucra, nu aveam copii, iar eu îi comandam curăţenie. Diferenţa? Ea mă întâmpina cu bucurie.
Eu nu sunt gospodină.
Nu, nu vorbeam despre tine. Vorbeam despre cel pe care lai numit greşit soţ. În familia mea eu câştigam banii, eu construisem afaceri, iar soţia se ocupa de casă şi de hobbyurile ei. Niciodată nu iam reproşat. Eram fericit că îi ofeream un nivel de viaţă în care să nu se întrebe de unde să ia o bucată de pâine. Dacă ar fi crezut că eşumi, ar fi devenit imediat fosta mea soţie, nu pe hârtie, ci în inima mea. Poţi ierta multe, dar nu dispreţul unei persoane pentru care eşti dispus să-ţi dai viaţa. Dar şi eu am iubit soţia mea.
Atunci ce va despărţit, dacă vă iubeaţi așa?
Un tip de familie, aflat la un pahar de vin, era în realitate un împrumutat de la un dealer pe care Ionel îl întâlnise la biliard.
Cuvintele astea nu lau convins pe Doina să divorţeze. Înţelegea că trebuie săşi pună în pieafă pantofii altcuiva şi săparcurgă drumul lui, doar aşa poţi înţelege Şi a şoptit Ionel, cam beat: E pentru că e aşa, că nu trebuie să divorţăm?. Ei se gândiseră la copil, iar Doina, la 37 de ani, visa la un părinte.
Cancer. Nea despărţit.
Scuze
E în regulă, Tatiana, nu lăsa pe nimeni săţi lipsească respectul, nici pe soţi. Unde nu e respect, nu e şi iubire.
Sunt specialist în psihologie familială.
Nu, sunt programator.
Ce ai pierdut în compania vesela a investitorilor şi a celui care încearcă să le fure banii?
Nu sunt sărac, pot sămi înserez bani în ceva, dar mam plimbat cu ei pentru distracţie. Casa e pustie. Când nu muncesc, mă plimb. Îmi cer scuze dacă aţi ştiut că veneţi, nu aş fi venit şi nu aş fi lăsat pe alţii sămaibă. Totuşi nu îmi pare rău că vam întâlnit. Sunteţi fermecătoare.
Nu vaţi prezentat.
Şi nu avea nevoie să ştie numele lui.
Domnule, nu vaţi prezentat.
Ionel, cu o mişcare de mână, a liniştit acea adunare zgomotoasă şi a trimis pe toţi acasă.
Tatiana avea dreptate. Dimineaţa, când Ionel a sunat noii prieteniinvestitori, aceştia nici nuşi aminteau cum îl numeau sau ce băutură consumaseră aseară.
Nici o urmă de supărare.
Ionel doar juca pe scena visului de afaceri. Nu avea nevoie de nimic. Să lucrezi la altcineva nui mai venea în minte; el era antreprenor, dar se prefăcea la fel ca alţii, fără să aibă ceva cu adevărat al său.
Nu au răspuns şi nu au răspuns. Încă îmi vor urmări paşii.
Ionel, cum rămân cu concediul de maternitate?
Ce?
Dacă eu merg în concediu, cu ce ne vom întreţine?
Dar nu vei fi concediată mult timp. Un milion de lei pentru un an de naştere şi trei luni după. Apoi o bonă se va descurca.
Tu ai spus bine când ţiam propus să sprijin familia sau să ţin copilul.
Dar eu am zis bine, nu promit. Unde săl pun pe copil? Eu nu sunt bonă. Tu eşti mamă. Rezolvăţi treaba.
Atunci vei căuta un job?
Vom vedea
Ai alt răspuns în afară de vom vedea?
Doina! Îţi strici pofta dimineaţa! Nu mă încărca cu copilul. Va fi, totul va fi. Mâine începem să lucrăm la asta.
Şi-au încercat.
Doina era însărcinată.
În concediu plănuia să găsească o bonă şi să lucreze cu jumătate de normă, dar a aflat că la job nu mai aşteaptă pe ea.
Doina, firma se va falimenta! ia spus Ana.
Ce înseamnă asta?
Întro lună vom rămâne fără loc de muncă.
Dar eu sunt însărcinată Nu poţi da afară pe o gravidă.
Dacă firma e în faliment, cum rămân la muncă?
Doina a căzut în apatie. Nu mânca, nu voia să vadă pe nimeni, dar speranţa că soţul ei ar putea veni în ajutor a reapărut. Poate că Ionel, văzând situaţia ei, va deveni bărbatul casei.
Ionel a privit sceptic:
Dacă lucrez, salariul va fi mic, nu la fel ca al tău. Am un gol mare în CV, toate abilităţile mile pierd, şi studiile leam. Doina, nu pot săîmi asum o asemenea responsabilitate.
Dar eu am nevoie de timp să găsesc un job, şi numai am mult Mai sunt câteva luni până când sarcina se vede.
Câte săptămâni sunt?
Zece.
Zece, bine. Încă mai putem.
Ce vrei să spui?
Nu trebuie să naşti. Am sunat pe mamă şi era îngrijorată de nebunia ta. Nu poţi săte duci în concediu când ai atâta povară. Eu trebuie sămă întreţin. Nu pot lucra. Părinţii aşteaptă să le ajutăm cu gardul şi cu plata. Nuine vom da ochi la frumoasele promisiuni. Mama spune că nu e loc de copil acum. Nu ştiu dacă ştiai că nu vei fi nici concediat, nici pe concediu. Nutelăsa săte înşele.
Dar şitu spui că trebuie săfim părinţi.
Asta pentru că miai dat peste cap capul cu copilul. Când va veni, va lua toată pătură. Vreau să devin sărac ca sănu pierdem tot ce avem pe copil. E o povară prea grea. Fii înţeleaptă, grăbeştete sătermini. Dacă nu o faci la timp, nevom înfricoşa de sărăcie.
Doina sa dus săși adune lucrurile la muncă.
Șefa, cea care ia spus despre faliment, șiea strâns și pe alţii.
Şi te-a trimis la concediu?
Da.
Ce spune?
Că nuvom rezista.
Nu vei rezista sau nu vei rezista cu doi copii?
Până nu ştiu ceva fi cu munca, trebuie să găsesc ceva rapid, săprimesc indemnizaţia de concediu Sau să fac cum vrea Ionel. Dacă aş decide să nasc, el mă va părăsi. Îl cunosc. Va cere divorţ! Şi dacă nu nese divorţează, îmi va părăsi casa. Cum să trăiesc fără job şi cu copilul fără soţ?
Fără un soţ care nu câştigă? Logica ta a deviat. Cu copilul şi o indemnizaţie vei trece greu. Cu copilul şi un soţ care nu munceste, chiar mai greu.
Dar el nu lucrează acum, şi, dacă
Ce?
Niciun lucru numai era.
Deja se întâmplase. Doina era însărcinată şi a fost concediată. Însă nici asta nu la determinat pe Ionel să lucreze.
Trebuia să alerge la interviuri!
Doina nu putea să mintă dacă o întrebă despre sarcină, dar dacă nuo întreabă
Cu determinare, Doina a mers acasă, a trimis CVurile şi a aşteptat răspunsurile.
Salut, gospodine! glumi bărbatul înalt.
Era în blocul ei?
Nu sunt gospodină.
Deşi Ionel spune altceva. Acum eşti şomeră.
V-aţi aflat la noi în apartament?
Nu am ajuns. Mă urcam la dumneavoastră, dar lam întâlnit pe Ionel pe acoperiş. Lam surprins când îşi ducea lucrurile, sper că doar ale lui. Pare că cere divorţul.
Apare că Ionel fuge de corabia care se scufundă.
Determinarea ia pierdut.
Şomeră şi abandonată, spuse Doina.
Pot săţi ofer un loc de muncă, dacă vrei.
Ionel nu a spus că eşti gravidă?
A spus. Mai întâi panică, apoi el însuţi. Dar cum va afecta asta abilităţile tale profesionale? Am auzit că lucrezi neobosit. Cred că eşti potrivită pentru un post fără praf. Voi vorbi pentru tine, a zis el, Tatiana, şi eu am visat un copil. Soţia mea nu la adus pe lume De ce nu pot săo fac pentru tine? Vino mâine la biroul prietenului meu. Eu voi fi acolo să nu te simţi jenată. Sper săÎn cele din urmă, Doina a învățat că adevărata putere nu stă în banii pe care îi aduci acasă, ci în respectul și dragostea pe care le cultivi în fiecare zi.
