Alo, soția dumneavoastră a născut gemeni!
Dar am 52 de ani și nici măcar nu am soție!
Asta nu știu, veniți să vedeți, zice că-s ai dumneavoastră
Când am auzit asta, am crezut că e sigur o greșeală de număr. Adică, 52 de ani și copii? Poate l-a încurcat cu alt Gheorghe Curiozitatea însă m-a învins. Mi-am luat Opelul vechi și m-am dus la maternitate.
Intrând în salon, era să leșin ca la postul Paștelui. Pe pat, cine credeți că era? Fosta mea soție. Și, între ea și o pernă uriașă, se odihneau doi zmei de copii, care dormeau sforăind ca la bunici pe prispă.
Mioara, ce-i cu copiii ăștia? A cui sunt?
Ai tăi, a răspuns ea cu calm, de parcă mi-ar spune că mâncarea e pe masă și cafeaua pe foc.
Eu am rămas mut ca un butuc, încercând să-mi traduc mintea.
Tu ai 49 de ani și noi am divorțat de mult
Da, de șapte luni. Dar atunci habar n-aveam că-s gravidă.
Cum e posibil așa ceva?
Am crezut că e menopauză. Cine să se gândească la altceva, mai ales că ultimele noastre întâlniri nu păreau deosebite Nu vreau nimic de la tine. Am zis doar că ar trebui să știi.
Și gemeni?! Păi atâția ani ne-am frământat, nimic n-a ieșit.
Să vezi și să nu crezi, nici eu nu știam că-s însărcinată până la luna a cincea. Simțeam niște mișcări și am zis că ori mi-a crescut ficatul, ori am vise din cauza sarmalelor
Adevărul să-l spun, nici nu era greu de observat la Mioara. Mereu a fost o femeie mai cu forme, cum îi plăcea bunicii să zică. Nimeni nu bănuia nimic.
Când am cunoscut-o, era deja plinuță și așa mi-a plăcut. Slabe să fie alte soții! Viața a mers bine, doar că visul nostru de a avea copii nu se dădea dus de pe cap. Am alergat pe la medici, am pus bani deoparte, am stat cu plicul pregătit, dar norocul era tot pe la alții.
Așa că am decis să trăim viața pentru noi: muncă de dimineață până seara, dar și vacanțe la Marea Neagră, munții Carpați, ba chiar am văzut și capitala la București! Dar, în ultimii ani, parcă s-a răcit borșul. Cred că ne-am resemnat, bătrânețea și-a zis cuvântul, și stăteam fiecare la colțul nostru, ca două potăi în curtea bunicului.
A-nceput cu certuri, vânturi reci prin casă, Mioara s-a mai rotunjit cu 15 kile. Și, într-o zi, mi-a zis de parcă terminam contractul la apartament:
Nu mai are rost să ne chinuim reciproc. Hai să divorțăm, poate ai și tu noroc să fii tată.
Nu voiam, dar ea era hotărâtă ca la tăiat porcul înainte de Crăciun. Mi-a fost greu, dar m-am dus.
Mai târziu mi-a spus că i-a fost frică să-mi zică de sarcină, că nu știa dacă va putea duce până la capăt și nici dacă pruncii or să fie sănătoși. Și iată-ne: GHEMOTOCI ȘI O MINUNE DUBLU!
În acea zi, am intrat la magazinul din colț, am luat o verighetă și un buchet de garoafe uriaș. M-am întors la maternitate, i-am cerut mâna iar (cu tot cu copii în brațe). Au trecut doi ani de atunci. Suntem împreună. Gemenii cresc viteji, iar noi suntem fericiți, chiar dacă suntem părinți tineri mai mult la suflet decât la buletin.
Voi v-ați băga la așa aventură la anii ăștia? Sau credeți că fericirea are termen de valabilitate ca laptele la pungă?
