Am 45 de ani și, ca într-un vis ce se clatină între real și fantezie, nu mai primesc oaspeţi în căminul meu. Uneori, când cineva bate la uşă, uită că este doar un visător şi se arată ca un străin neanunţat, dă ordine şi nu se grăbeşte să se întoarcă în tărâmul său.
În tinereţe eram un gazdă cu inima deschisă, dar la trecerea celor patruzeci de ani am schimbat brusc atitudinea. De ce să mai invit pe cineva? E ca şi cum un nor ar cădea pe masa de la prânz enervant.
Ultimul meu aniversar l-am sărbătorit la restaurantul Mistral din Bucureşti, iar gustul său a rămas gravat în amintire. De atunci, îmi promit că tot aşa voi continua să fiu. Încerc să explic de ce.
A organiza o petrecere acasă devine o povară grea. Pentru o cină simplă trebuie să cheltui o sumă considerabilă de lei, iar dacă e vorba de o sărbătoare de Crăciun, costurile cresc ca o coloană de aburi în noaptea de iarnă. Oaspeţii vin cu daruri modeste vremea e aspră, spuneau şi rămân până târziu, iar eu trebuie să spăl un munte de vase şi să aranjez totul. Vreau să mă relaxez, nu să mă afund într-un ocean de farfurii.
Stau singur în apartamentul meu, curăț și gătesc când îmi pică chef, ca și cum aș picta pe un fundal de norii care se strecoară prin ferestre. După sărbătorile de iarnă, când eram odinioară obosit şi abătut, acum îmi iau un duș lung, îmi înclin capul pe pernă devreme şi las somnul să mă învăluie ca o pătură de ceaţă.
Am mult timp liber şi îl umplu cu activităţi care îmi aduc bucurie. Prietenii mei, ca Sânziana și Vasile, pot să vină pentru o ceaşcă de ceai; nu mă tot gândesc dacă am bomboane sau prăjituri pe masă. Pot să îmi spun gândurile cu libertate. Când vreau să scap de agitaţie, îmi îndrept privirea spre uşa de la culise, chiar dacă nu e un peisaj de poveste. Nu îmi fac griji pentru aparenţe; bunăstarea mea e pe primul loc.
Cel mai uimitor este că oamenii ce iubesc să pătrundă în casele altora rareori îşi invită pe sine în propria locuinţă. Pentru ei, a găzdui pe altcineva e mai uşor decât să piardă timpul în spălat şi în gătit.
Îi primeşti pe oaspeţi cu căldură? Poţi să te numeşti o gazdă ospitalieră?
