– Nu mă interesează ce faci, Vasile. E clar de la început. Ia-ți sacul de lei și pleacă în toate cele patru direcții, fie spre fosta iubită, fie spre cea actuală.
– Ce vrei să zic pleacă? Şi ce face Costel?
– Îţi aduci aminte de Costel? Aşa e Trebui să te gândeşti la el mai repede. Când erai ocupat să fugi pe meleagurile casei în loc să lucrezi sau să mă ajuţi cu copilul, nu acum să-ţi aminteşti de Costel.
Bună, Lenuța, de ce eşti așa tristă? a deschis fraţul ușa casei părinteşti din Iaşi.
Sergeiu sa întors în concediu de două zile şi, din strigătele copilului ce răsăreau din apartament, se aude că a făcut deja o mizerie bună în casă.
Bună, mătuşă Lenuţa! a strigat Oana, fiica lui Sergeiu, când a ieşit în hol să vadă cine a venit.
Strigătele nu se opriseră încă.
Ce-i cu vocile alea? a întrebat Lenuţa.
Asta e Pavel cu Mihai, îşi împarte jucăriile. Sunt ca nişte copii mici, a suspinat fetiţa de cinci ani, încrucişând mâinile la piept. Ai adus ceva gustos?
Am adus, dar bunica îl va da ție mai târziu. Mai întâi supa, apoi bomboanele, îţi aduci aminte de regulă.
Da, îmi aduc aminte, nu voi uita de voi, a oftat Oana și sa întors în cameră.
Strigătele sau liniștit, ceea ce înseamnă că gemenii Pavel şi Mihai au hotărât ce să facă, fără să se bată între ei.
Ce se întâmplă cu tine? a întrebat Sergeiu, care ascultase în tăcere discuţia dintre roaba şi sora lui.
Nu ştiu nici eu, a oftat Lenuţa, punânduşi geanta pe masă şi dezbrăcânduse. Parcă Victor îmi înşală. El spune că am paranoia şi că trebuie să merg la un psiholog. Dar
Hai să mergem în bucătărie, să ne povestim.
Lenuţa a încuviinţat, sa dezbrăcat şi a intrat în micuţa încăpere. Sergeiu a pornit imediat fierbătorul de ceai, iar sora lui sa așezat la masă şi a început să povestească.
În esenţă nu avea prea multe de spus. Cu Victor sau întâlnit acum cinci ani. În căsnicia anterioară a bărbatului nu au apărut copii; apoi sau despărţit de Valentina, rămânând prietenii.
Şi prietenia aceea a început să-l tensioneze pe Lenuţa tot mai mult.
El scrie mereu cu Valentina înainte de culcare, înţelegi? Eu stau lângă pat, copilul doarme în camera alăturată, şi el stă la calculator și le vorbeşte.
Cât de des te laşi săţi ia timpul, ca să-l salut? a replicat Lenuţa, cu amară ironie.
Și la muncă întârzie mereu. Mă plâng că e greu să cresc singură copilul, că-mi ar prinde bine două mâini în plus, iar el doar vorbeşte despre rapoartele lui.
Şi de de ce te certă, că copilul e la grădiniţă tot timpul? Eşti acasă, nute?
Cum să fiu acasă dacă lucrez și de la distanță? a replicat Victor, cu vocea obosită.
Acel telemuncă e privită de noi ca o scuză: stai pe canapea, nu faci nimic și tot primeşti bani. a zis Lenuţa, oftând.
Şi nu ai încercat să-l urmăreşti? Să intri în telefon şi să vezi cu cine vorbeşte, dacă e cu fosta sau altcineva.
Ce?! a tresărit Lenuţa, speriată. Eașa nu e corect, e prea mult.
Dacă tot îmi imaginez totul, ştii cum arată o conversație cu o fostă, când nu există relaţie? a auzit în spate vocea Ilenei, soţia lui Sergeiu, care ascundea telefonul pe masă, deschis la un chat.
Ceasta? a întrebat Lenuţa.
E chatul cu tatăl Oanei, Vasile. Citește.
Nu e nimic de citit. Întro lună am citit trei mesaje: unde şi când o va lua, ce îi va cumpăra şi când o va duce înapoi.
Nu e adevărat, acolo e și o felicitare de Ziua Mamei, și felicitarea mea pentru ziua lui de naştere, tot în acelaşi format, a protestat Ilena. Observă, şi eu şi Vasile neam despărţit fără ură.
Avem totuşi o fiică comună, iar el contribuie la creşterea ei, nu doar cu pensii. Dacă aş fi vorbit cu Vasile în loc să îl discut cu Sergeiu, poate că aş fi primit deja acte de divorţ. a continuat Ilena.
Şi dacă nu există nimic în realitate? Cum voi arăta eu? a întrebat Lenuţa, temânduse că paranoia ar putea distruge căsnicia.
Dacă tot se rupe totul, poate că eu sunt cea cu paranoia a suspinat Ilena.
Ura, iar începe, a spus Sergeiu, sprijininduşi faţa cu mâna.
Am o idee, a spus Ilena după o clipă de gândire.
Ce idee?
Soţul tău se ascunde la muncă. Hai săţi cauţi şeful să afli cât timp mai va continua asta.
Fără să-l acuzi, ci săl faci să ţină cont de tine. Săşi vadă că nu poate săşi lase copilul la grădiniţă, săşi vadă că nuşi poate rezerva o programare la dentist, că nuşi poate pleca de acasă din cauza programului.
Şi vezi ce spune el. Dacă programul lui e cu adevărat nespus de ocupat, poate că o săl lase să vină acasă mai devreme.
Dacă nu are muncă, alt scenariu se conturează.
Lenuţa a considerat planul potrivit şi a decis să îl pună în practică. Şeful lui Victor era un bărbat pe care o ştia de pe străzile din Chişinău, aşa că a mers direct la birou.
Bună ziua, domnule Vasile Mihailovici. Soţul meu rămâne mult la birou, nu are timp pentru viaţa personală, așa că eu stau tot timpul cu copilul şi cu treburile gospodăreşti, a spus Lenuţa, întorcând conversaţia spre el.
Cine îl ţine la muncă până târziu? a întrebat Vasile, mirat.
Victor, de fapt, pleacă la ora patru, pretinzând că trebuie să ajute la grădiniţă şi la spital, dar când îl sun, îmi spune că deja e acasă.
Lenuţa la sunat pe Victor cu voce normală şi la întrebat când va veni acasă.
Poţi să pleci mai devreme? Săţi duci pe Costel la parc, ca eu să curăţ casa.
Nu am timp să merg în parc, am un proiect important, Ștefan mă tot apasă, mă simt ca un lup în capcana lui. a răspuns el.
Am încercat săţi vorbesc rațional, dar tu nu asculţi. Îţi ameninţi chiar locul de muncă dacă nu-mi oferi sprijin.
Aminteşti oare că ţiam ameninţat cu concedierea? a exclamat Ștefan. Problemele tale nu-mi pasă. Îţi voi face ceva mâine.
Ce îţi voi face? a promis Lenuţa.
Au închis firul. Victor nu sa întors acasă în acea noapte, apărând numai dimineaţa următoare.
Uite, am o problemă a început el.
Nu mă interesează treburile tale, Vasile. E clar. Iaţi banii și pleacă în toate direcţiile, fie spre fosta, fie spre cea actuală.
Ce înseamnă pleacă? Şi ce e cu Costel?
Îţi aduci aminte de Costel? Ar fi trebuit săţi aminteşti de el când teai aruncat pe toate sarcinile, în loc sămi ajuţi cu copilul.
Dar eu
Am strâns toate lucrurile şi am plecat în pace, dar, a încheiat Lenuţa.
După prânz ia sunat soacra. Nu era săo convingă pe Victor săşi ia o a doua soţie, ci săo vestească despre sarcina primei sale, Valentina, cu care Victor se despărţise demult şi cu care încă mai păstra o legătură.
Ştii ce? Mă bucur că sa întâmplat aşa. Valentina mia plăcut mereu, şi tu cu băiatul tău needucat Lenuţa a închis telefonul, nevoinduse să nu mai asculte restul.
În acel moment ia devenit complet indiferent de soţul ei, de fosta lui, de orice altceva din viaţa lor. Tot ce conta erau ea şi fiul ei, iar restul era ca nişte pagini citite, pe care nu vrea să le întorci, ca şi cum nu ar fi existat vreodată.
Însă paginile nu au vrut să se întoarcă, amintind de ea trei ani mai târziu, când Costel a început şcoala.
