Dragă, trebuie să-ți povestesc ce ni s-a întâmplat recent, de zici că-i din filme! Mama ne-a dezvăluit un secret, să nu spui la nimeni: și-a cumpărat un apartament nou undeva aproape de Chișinău. Ne-a rugat insistent să nu divulgăm adresa nimănui, ca nu cumva să vină cineva din greșeală pe la noi mai ales socrii mei, care se știe că au probleme cu alcoolul.
La început, nici nu știam dacă să mă bucur sau să fiu supărat. Nimeni nu m-a întrebat ce părere am. Ca niște hoți pe la cinci dimineața, am mutat lucrurile pe furiș în noua casă. Eu trebuia să găsesc un serviciu undeva în jurul blocului, iar soția mea încerca să se adapteze la noile condiții. Amândoi eram cu sufletul tremurând. Ce aveam să facem dacă îi găseau socrii adresa și se apucau iar să dea buzna?
Am prins un job ca operator de lift la un hotel din centru. A doua zi, împreună cu Vasile, colegul meu, am salvat o femeie rămasă blocată între etaje în lift.
Am deschis ușile, am ajutat-o să iasă și era atât de recunoscătoare, biata de ea era speriată rău. Încercam să-i spun vorbe calde, s-o liniștesc. Parcă nu era ca ceilalți. Mi-a intrat la suflet pe loc și nu voiam să plece.
De atunci, am început să cred că există dragoste la prima vedere, nu glumă! Am condus-o până acasă, o țineam ușor de braț, că abia se mai ținea pe picioare de emoție. Ochii îi erau umezi de lacrimi și tremura toată. Mă rodea dorul să-i șoptesc ceva liniștitor, să-i dau o îmbrățișare. A intrat în apartament și ușa s-a închis încet după ea.
Seara, pe când îi făceam patul fiicei mele, iar soția era la baie, nu puteam să nu mă gândesc la evenimentul ce tocmai se petrecuse. Eram plin de emoții și un pic trist. Nu-mi puteam scoate din minte chipul ei era frumoasă, drăguță și atât de fragilă.
A doua zi, după munca grea, m-am dus din nou la ușa ei. Am rugat vecina, tanti Lenuța, să-mi spună câteva vorbe despre doamna aceea, inventând că sunt rudă îndepărtată din Orhei. În fix zece minute am aflat tot ce trebuia: soțul ei e bețiv și leneș notoriu. Au doi copii.
Asta m-a bucurat, să fiu sincer. Însemna că puteam merge liniștit acasă la familia mea la soția mea, Alexandra, și la fetița mea, Camelia fără vreo încărcătură pe suflet. Nu am nevoie de încâlcelile altora, nici de copiii altora vreau să-mi trăiesc viața și să-mi văd de ai mei.
Am simțit o ușurare de parcă mi-a luat cineva o piatră de pe inimă.
